Mircea Geoană s-a mai făcut odată de râs, dacă mai era nevoie, prin contestarea alegerilor din 6 decembrie în urma cărora s-a văzut pentru 2-3 ore preşedintele României. Din acea noapte, când rezultatul alegerilor a fost răsturnat în favoarea lui Băsescu, omul nu şi-a mai revenit din şoc şi o ţine gaia-maţu că el este adevăratul preşedinte ales al ţării. Chiar şi renumărarea voturilor nule i-a adus un câştig tot lui Băsescu iar acum săracul Geoană plânge pe la toate televiziunile că dacă Băsescu s-ar îndura şi ar decreta repetarea turului 2 al alegerilor, adică un fel de tur trei, el îi asigură pe toţi că va obţine un rezultat zdrobitor în favoarea sa. Poate dacă nu se prezintă Băsescu!

Trebuie să fii nebun ca şi candidat la prezidenţiale să-ţi închipui că un preşedinte ales cu majoritate are cheful şi dreptul să decidă asupra repetării alegerilor când pentru acest lucru există instituţii abilitate în stat care s-au pronunţat deja în favoarea validării alegerilor cu Băsescu câştigător! Până nu-şi ia câmpii complet şi iremediabil ar fi bine ca o persoană miloasă şi apropiată, gen Guşă (he, he, he!), să-i spună  omului că alegerile s-au terminat şi singura lui opţiune este aceea de a face pe dracu’ în patru să rămână măcar preşedintele partidului care l-a strecurat la înaintare deşi se ştia de mult că va fi învins de Băsescu. Pentru că în interiorul partidului lui au început să vocifereze cei nemulţumiţi că a pierdut tot ce se putea pierde de când este la şefia partidului, iar foştii lui subalterni au început să-i ceară de-a dreptul capul, alţii să discute organizarea unui adevărat puci sau desprindere de partidul vanghelizat, Geoană încearcă acum  prin interpusul său de la Arad să cerşească lui Băsescu funcţia de premier. Crede el că i se cuvine după ce a luat aproape jumătate din numărul voturilor dar n-a reuşit să fie preşedinte!

Să mori de râs nu alta la gândul că Geoană vrea să fie premier. Se pare că omul nu s-a săturat de bătaia administrată sistematic de Băsescu ori de câte ori l-a avut în faţă la alegeri şi vrea să fie acum şi biciuit! Asta este, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Devenit cârpă de şters pe jos, din cauză că nu ştie să piardă un joc democratic, Geoană nu conteneşte să-şi plângă de milă, să ameninţe cu reclamaţii la CEDO, de parcă statul român n-a vrut să-l pună preşedinte încălcându-i astfel un drept constituţional, sau cu Curtea de la Verona care are altă treabă decât cea visată de candidatul de serviciu, Geoană.

În loc să dispară o vreme de pe ecranele mogulilor care au râs de el, măcar până se mai estompează înfrângerea, el continuă să apară şi să se jelească că moare cu dreptatea în mână făcând varză instituţiile internaţionale care ar trebui eventual să-l ţină de mână şi să-i şteargă lacrimile de crocodil! Bietul om, pe lângă faptul că nu mai înţelege nimic şi dă impresia că singurul neuron care i-a mai rămas moare de urât în capul lui, mai şi dârdâie de frica „mămăliguţei cu brânză” pe care i-o pregăteşte Mitrea să fie numai bună de a exploda! Tristă soartă, trist partid!