Mi-au plăcut întotdeauna filmele şi poveştile cu spioni. Cele mai bune pe care le-am văzut sau citit sunt cele din timpul războiului şi al războiului rece, când cele două lumi care se despărţiseră se pândeau pe viaţă şi pe moarte. Soldaţii nevăzuţi ai acestor lupte aveau onoare, aveau eleganţă şi puterea de a-şi admira unii altora lucrăturile.

În zilele noastre penultima poveste cu spioni pe care am văzut-o în direct la televizor a devoalat un spion în izmene, bietul Achim, speriat şi săltat la prima oră a dimineţii din patul conjugal mai ceva decât traficanţii de droguri sau peştii de prostituate. Ce onoare, ce eleganţă să mai încapă în izmenele lui Achim care a devenit peste noapte simbolul spionului contemporan care acţionează ori pentru ucraineni, ori pentru ruşi, că nu s-a lămurit nici până acum public pe al cui ştat de plată era. Au trecut aproape doi ani de atunci şi un pachet de 10 spioni ruşi au fost prinşi de americani şi arătaţi lumii întregi. După ce s-au plimbat pe toate ecranele televizoarelor au fost transformaţi rapid în marfă de schimb pentru recuperarea altor spioni americani care fuseseră prinşi de ruşi şi scandalul, aparent, s-a stins.

După ce ruşii ni l-au prins şi ei pe Gabriel  Grecu au folosit modelul american. Adică l-au fotografiat şi filmat prezentându-l televiziunilor. Măcar spionul nostru, dacă e aşa, era îmbrăcat decent când i s-a lucrat flagrantul chiar dacă avea statura şi figura unui măcelar bine hrănit. Pentru că beneficia de imunitate diplomatică fiind oficial lucrător al ambasadei noastre la Moscova, l-au declarat Persona non grata şi în 48 de ore l-au trimis pachet la Bucureşti să se spele pe cap cu el  serviciul care l-a trimis acolo. Toată lumea aşteaptă ca noi să procedăm după cutumă şi să le facem ruşilor pachet un diplomat din cei care mişună peste tot în România şi să-l expulzăm, că motive la o adică se găsesc destule. Aş putea să pariez pe faptul că nu se va proceda aşa pentru că aplicarea cutumei ar însemna recunoaşterea îndeletnicirilor Grecului  diplomat care până la urmă ar fi putut spiona în folosul oricui, nu neapărat în folosul României.

Peste un an, doi nu este exclus să mai avem o arestare în direct a unui alt Achim în izmene şi atunci scorul se poate ajusta! Poveştile despre cazul Grecu devenit avertismentul Moscovei dat României în pragul referendumului din Moldova cred că rămân doar poveşti. Când Rusia dă avertismente are la îndemână alte metode printre care şi robinetul de gaz. Din păcate sau din fericire cazul Grecu rămâne ceea ce este; un diplomat imprudent a cărui carieră s-a terminat înainte de a începe. Relaţiile noastre cu Rusia, bune sau rele, nu stau în biletul de avion al nefericitului protagonist.