Bogdan Hossu, președintele Confederației Naționale Sindicale Cartel Alfa, trage un semnal de alarmă cu privire la modul în care România a gestionat închiderea centralelor pe cărbune și efectele sale asupra pieței energetice. Potrivit acestuia, închiderea acestor capacități nu a fost o cerință impusă de Comisia Europeană, ci o decizie politică prost fundamentată.

Bogdan Hossu respinge categoric ideea că Uniunea Europeană ar fi impus României să renunțe imediat la producția de energie pe cărbune. Termenul oficial, conform angajamentelor asumate, este anul 2034, iar exemplele Bulgariei și Poloniei – care continuă să producă masiv energie din cărbune fără a fi sancționate – confirmă că nu există o interdicție urgentă.

„Nu este adevărat că nu ne lasă Comisia Europeană să pornim centralele pe cărbune. Bulgarii și polonezii folosesc cărbune masiv pentru producția de energie și nu au pățit nimic. Iar noi ne-am luat angajamentul să închidem cărbunele în 2034, ca și la bulgari. Din informațiile pe care le avem pe linie sindicală, bulgarii produc în draci pe cărbune și depășesc inclusiv valoarea cu care erau înscriși la producție. Ei nu vor să se sinucidă, spre deosebire de noi, care vrem să facem băieți deștepți”, afirmă liderul sindical.

Începând cu 2021, România a închis aproape toate termocentralele pe cărbune, dar fără a pune nimic în loc. Această decizie a fost luată fără o strategie clară de tranziție și fără investiții în noi capacități de producție, în special în surse de energie de tip bandă, precum gazul sau nuclearul.

„Din 2021, când a început reforma, ar fi trebuit construite două sau trei capacități noi de producție în bandă. Nu s-a făcut nimic, iar acum suntem la mâna speculatorilor”, spune Hossu.

Guvernul, acuză liderul Cartel Alfa, nu a întreprins nicio acțiune concretă în perioada de criză energetică pentru a compensa pierderile de producție. Repornirea centralelor pe cărbune ar fi fost o soluție imediată care ar fi condus la supraproducție și la scăderea prețurilor, mai ales în contextul capacității limitate de export (3.000 MWh) și al lipsei unor soluții de stocare a energiei.

O altă disfuncționalitate majoră evidențiată de Hossu este sistemul de stabilire a prețului energiei. România are producători „monotip” (Cernavodă – doar nuclear, Hidroelectrica – doar hidro, CE Oltenia – doar cărbune), ceea ce determină aplicarea regulii prețului marginal: toți producătorii vând energia la prețul celui mai scump, indiferent de costurile reale de producție.

„Nu avem o ponderare a prețului în funcție de tipul capacității de producție. Acest lucru nu este normal. Alte state au producători cu mai multe tipuri de capacități și își fac singuri ponderarea prețurilor.”

România este, potrivit lui Hossu, singura țară din UE care aplică acest model dezechilibrat, iar acest lucru ar trebui explicat clar Comisiei Europene, în loc să se invoce blocaje birocratice de la Bruxelles.