Toată lumea anunţă anul 2009 ca fiind unul în care criza mondială ne va lovi pe toţi  ca un cataclism în faţa căruia n-ai  ce să mai faci. Şi din afară şi din ţară ni se povestesc scenarii apocaliptice conform cărora  vor da faliment societăţile de stat şi private, vom rămâne fără slujbe, bogaţii îmbogăţiţi prin jaf vor fi mai puţini bogaţi iar omenirea abia o să mai răsufle de povara zilei de mâine. Parte din previziuni se întâmplă deja dar aproape pe furiş, hoţeşte, pe muteşte în aşa fel încât pe nesimţite ne vom trezi mulţi dintre noi în chiloţi în Siberia şi abia atunci vom constata că ne este foarte frig! Dacă analizezi viaţa de zi cu zi a României prin prisma mijloacelor de comunicare n-ai zice că  suntem într-un an de criză ci într-unul bun de tot în care societatea se curăţă de corupţi, banii ne vin din altă parte iar poporului nu-i rămâne decât să întindă mâna să ia de unde alţii au cam luat tot demult, demult. Pentru că, vorba aia, ce ne trebuie nouă în afară de circ şi pâine? Şi dacă nu o să avem pâine cine ne împiedică să mâncăm cozonac? Circul este asigurat de forţele de ordine care  taman când trebuie arestează în direct şi la o oră de vârf pe câte unul care ori n-a dat deajuns ori n-a dat cui trebuie ori se află în tabăra nepotrivită. Ultimul spectacol a fost asigurat de arestarea lui Gabriel Popoviciu, zis Puiu, unul dintre marii miliardari în euro ai ţărişoarei ăsteia, vai de capul ei, care după 9 ani de zile de când se presupune că ar fi făcut matrapazlâcul în urma căruia s-a ales cu mai mult de 200 de ha de teren în nordul Bucureştiului şi din proprietatea statului i s-a luat acum caimacul. Arestarea lui la pachet cu cea a şefului celei mai temute structuri de informaţii din Ministerul Administraţiei şi Internelor cunoscută drept  „doi şi un sfert”,  a revitalizat orgoliile nesatisfăcute ale  oamenilor cărora le-am încredinţat puterea. Urmarea anunţată va fi  desfinţarea structurii, nu de alta, dar să nu mai aibă pe cine aresta. De râsul lumii este faptul că şeful de la „doi şi un sfert” fusese numit de ministrul Nica abia cu câteva zile în urmă când se credea că luptele intestine pentru ocuparea acestui post se terminaseră. Păţania ministrului care s-a făcut de cacao numind un astfel ins  în fruntea uneia dintre instituţiile unde de fapt se fac şi se desfac  chiar şi guverne demonstrează că presiunile asupra miniştrilor  sunt mai mari decât ne-am putea închipui noi, cei de pe margine, sau că puterea miniştrilor este atât de mică în acest guvern încât oricine îi poate compromite cu o simplă recomandare. Dacă Nica nu-l va arăta cu degetul pe cel care i-a propus numirea individului atunci nu avem decât să credem că ştia cine este personajul şi l-a numit cu bună ştiinţă pentru a proteja interesele funciare ale unora ca Popoviciu. De ce din sutele de presupuşi hoţi care au furat pe rupte de 19 ani de zile şi care acum îi întâlnim în categoria miliardarilor a fost ales tocmai Puiu Popoviciu? Nu avem decât să presupunem că personajul, pe lângă faptul că este ginerele temutului Ion Dincă, cumnatul lui Nicolae Badea  de la Dinamo (alt ginere al lui Ion Dincă),  prietenul lui Călin Popescu Tăriceanu, amicul lui Bogdan Bartolomeu(ginerele fostului ministru de externe comunist, Grigore Preoteasa) şi coleg de „Clubul Vinului” cu Dinu Patriciu, ar fi şi altceva decât ştim noi! Ce ţară este aia în care un dosar se instrumentează 9 ani de zile şi nici acum nu se ştie dacă arestatul plimbat o noapte prin arest şi aflat acum în libertate este sau nu hoţ? Nu mai crede nimeni în motivul oficial al arestării  adică acela că ar cam fi luat ilegal cele 200 de ha teren.  Au luat atâţia  care sunt bine merci şi în ziua de azi!