E sâmbătă dimineața, iar la piață, printre tarabele pline de legume și fructe de sezon, se formează deja cozi în jurul celor mai căutați protagoniști ai verii: pepenii de Dăbuleni. Sub umbrele improvizate, grămezi de pepeni tronează ca niște mingi uriașe de soare. Aroma lor dulceagă plutește în aer, atrăgând clienții ca un magnet.

„Luați de aici, de la Dăbuleni, garantat dulci!”, strigă un bărbat cu șapcă, în timp ce lovește cu palma coaja verde a unui pepene uriaș, ca să-i demonstreze sunetul copt. Lângă el, o femeie în vârstă întinde mâna spre un pepene oval și îl cântărește din ochi.

„Ăsta e bun, se simte după coajă... și miros. Pepenii de Dăbuleni au un miros aparte. Am crescut cu ei. Niciun alt pepene nu se compară,” spune doamna Maria, pensionară din Târgu Jiu, care nu ratează nicio vară fără să-și umple cămara cu „gustul copilăriei”. Îl alege, îl bate ușor, îl mai întoarce o dată și apoi îl așază în plasă cu un zâmbet mulțumit.

În spatele tarabei, Ion Andrei, un producător din Dăbuleni, șterge fruntea de transpirație. A venit cu marfa direct din sudul Olteniei, unde căldura e greu de suportat, dar perfectă pentru dulceața pepenilor.

„E greu cu soarele, dar pepenele nostru de-acolo își trage dulceața. Ziua sunt peste 40 de grade, noaptea scade sub 20. Așa se adună zahărul în el,” explică el, cu mândrie.
Știe fiecare etapă a culturii, pentru că, spune el, „la noi în familie pepenii se cultivă din tată-n fiu, de când mă știu”. Secretul e în solul nisipos, moștenit de la Dunăre, care încălzește rădăcinile, drenează bine apa și păstrează căldura acumulată ziua – perfect pentru un fruct care se coace lent și devine tot mai dulce.

„Uite, de ăsta să iei, are coaja mai subțire și codița uscată. Zemoș și roșu ca focul!” le spune unei tinere perechi care ezită între mai mulți pepeni. „Dacă nu e dulce, îți dau altul!” promite Andrei cu siguranța omului care știe ce vinde.

Într-un colț al pieței, un tânăr își taie pepenele cumpărat și-l oferă prietenilor direct din portbagaj. Se râde, se mănâncă pe nerăsuflate. „Așa trebuie gustat pepenele – în soare, cu mâna. Ăsta de Dăbuleni e clar altceva,” spune el, ștergându-se pe față cu tricoul.

 
Pepenele de Dăbuleni a devenit simbolul verii românești, dar și o dovadă că tradiția, natura și pasiunea dau cele mai bune roade. Într-o lume grăbită și plină de gusturi artificiale, acest fruct copt în nisip și soare reamintește de simplitatea verii de odinioară.

Și, poate mai important decât orice, în fiecare mușcătură dintr-un pepene de Dăbuleni e și un pic din trudă, din moștenire și din răbdarea unor oameni care nu s-au abătut niciodată de la ceea ce știu cel mai bine: să cultive dulceața verii.