Ieri au trecut 41 de ani. Ia să vă văd dacă ştiţi de când. De la 20 iulie 1969, corect. Dar ce s-a întâmplat atunci, în afară de faptul că la Bucureşti a fost o zi toridă şi Ion Iliescu se pregătea de pensie? Ei, se zice că atunci ar fi aselenizat americanii pe lună. Proaspăt ieşiţi din Războiul Rece şi cu fantoma căţelei Laika şi-a lui Iuri Gagarin suflându-le în coaste, americanii au numărat repede până la Apollo 11 şi i-au trimis pe Buzz Aldrin şi Neil Armstrong spre Lună. I-au filmat în direct păşind pe nisipul presupus selenar şi au fost urmăriţi în direct de... ei bine, nu ştim exact de câţi oameni. Cam de toţi cei care aveau televizor la acea dată. Mai nou, însă, scepticii susţin că toate imaginile cu aselenizarea au fost o făcătură. Argumentele îndrăgostiţilor de teoria conspiraţiei sunt, şi în cazul acesta, destul de solide: în imaginile din 1969 se vede cum steagul american flutură vitejeşte pe luna fără atmosferă, în casca lui Armstrong sunt reflectate nişte lumini ce par a fi de studio, iar urmele lăsate de modulul lunar sau de cizmele astronauţilor seamănă mai degrabă cu unele făcute pe nisip ud şi foarte terestru. La cât de orgolioşi îi ştim pe americani, nici nu ne-am mira să fie o farsă. În fond, ce mare chestie, dacă au ajuns sau nu pe lună- Chiar nu mi se pare un pas atât de mare pentru omenire cum pretindea americanul ăla teatral.

Să admitem, totuşi, că, la acea dată, promenada pe lună era un lucru excepţional. Cam cum era la noi democraţia, libera exprimare şi dreptul la proprietate pe la începutul anilor '90. Şi chiar la asta mă gândeam, dacă îmi permiteţi încă o elucubraţie: ce-ar fi să aflăm că şi democraţia în care ni se spune că suntem de 20 de ani e o farsă? Uitaţi-vă ce vesele flutură foamea, presa aservită şi limba de lemn. Ce blestem pe poporul ăsta, Adrienilor, să se afle de atâţia ani tot sub comunism!

manzy.wordpress.com