Mai sunt trei zile şi va trebui să mă decid cu cine votez, pe cine trimit în Parlament să mă reprezinte. O alegere grea, pentru că în cei 22 de ani trecuţi i-am văzut pe toţi acolo şi sincer nu cred că sunt mulţi care m-au făcut să fiu  mândru că sunt român. De fiecare dată cei din opoziţie au răcnit că puterea e de vină, iar puterea a răcnit că opoziţia nu e constructivă. Românii, doritori de mici ciupeli şi muncă puţină, au început să înţeleagă că totuşi viitorul acestei ţări este în UE şi alături de Occident.

USL va lua probabil puţin peste 50% ceea ce echivalează cu  o înfrângere, căci nu au putut capitaliza, vorba lui Cristoiu, rătăcirea de moment a românilor spălaţi de Antena 3 si RTV că Băsescu este vinovat de toate. Este nevoie ca USL să intre în statul de drept,  să ne învăţăm minte încă o dată că lupul îşi schimbă părul, dar năravul, ba. E drept că astfel de învăţătură de minte se face pe pielea noastră şi totdeauna doare. Dacă vor ajunge să guverneze împreună, presupun că PNL va ieşi cel mai prost si se va topi în PSD iar PSD, fără PNL, nu va mai putea conduce până nu se va reforma, reformă pe care n-o văd cu actualii lideri politici pe care-i are.

În această situaţie Băsescu va învinge din nou, chiar dacă nu va mai fi la Cotroceni. Şi atunci ce să fac, cu cine să votez? O campanie fără program, şi nici un partid politic nu şi-a prezentat programul, bazată doar pe dezvăluiri care mai de care mai şocante, nu poate să aducă în Parlament oameni întregi la minte, capabili să ne scoată din marasm. Nepotismul şi parvenitismul au stat la loc de cinste la toate partidele fără nici un fel de jenă, fără nici un fel de ruşine. La USL exemplele cele mai cunoscute sunt: Ilie Sarbu, senator, ginerele său Ponta - prim ministru, Daciana - fiica lui Sîrbu şi nevasta lui Ponta - europarlamentar. Nevasta lui Crin Antonescu, Adina Vălean –europarlamentar. O să ziceţi că  atunci când a fost propusă pe listă nu era nevastă, ci doar iubită… Fiica lui Băsescu, Eba, şi ea europarlamentar deşi i-ar fi stat mai bine pe un podium şi exemplele pot continua.

O întreagă pleiadă de plagiatori care au fost, sunt sau au vrut să fie miniştri este încă o problemă care nu ţine numai de moralitate, ci chiar de legalitate. Şi astea toate pentru că poporului român îi lipsesc anticorpii necesari pentru a se proteja de toate acestea prin vot. Poporul român n-a avut timpul fizic necesar de a stabiliza în propria-i structură ADN-ul democraţiei. După sute de ani de descurcăreală, de "merge şi aşa", de admirat cum crapă capra vecinului, de individualism, egoism, furtişag, de "noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc", s-a ajuns în cel mai firesc mod, aici, unde suntem acum.

Omul nou format în cei 50 de ani de comunism n-a avut când să dispară. O ţară normală, în campanie electorală este invitată să aleagă nu neapărat oameni, ci programe. Ambele tabere, şi puterea, şi opoziţia, fac aceeaşi greşeală: se spurcă în văzul lumii şi îşi ridică poalele în cap ca ţigăncile. Ne merităm unii pe alţii…