Drumul „Pandurului” a început în aprilie 1935

„Pandurul este strigătul poporului muncitor, copleşit de boală, gol şi flămând! Da!... Gol!...adică dezbrăcat de zdrenţe! şi flămând… adică lipsit de pâine! Da!... Da!... Gol!… adică lipsit de drepturi!... şi flămând… flămând de dreptate! Pandurul va lupta împotriva strigoilor care sapă temeliile credinţei creştine, împotriva cămătarilor, împotriva minciunei politice, împotriva trântorilor, cari trăiesc din mierea albinelor lucrătoare. Duşmanul Pandurului este laşul, trădătorul, tâlharul, mincinosul”. (Ziarul Pandurul, nr. 1, aprilie 1935)

Un cititor din Argeş, originar din Gorj, al gazetei noastre ne-a făcut zilele trecute o mare şi plăcută surpriză. Ne-a adus la redacţie unul din primele numere ale ziarului Pandurul, din 1935, gazetă fondată de tatăl său, Ion D. Isac. Crezul marelui jurnalist Ion D. Isac a fost publicat chiar în primul număr, sub numele „Drumul Pandurului”. Un crez în şapte puncte, publicat în aprilie 1935, acum 77 de ani. O mare lecţie de presă, scrisă în doar câteva rânduri.

1.Vom apăra dreptatea şi vom spune răspicat adevărul.

2.Vom fi încontinuu de partea celor slabi şi drepţi şi inima îmi va bate veşnic alături de ţărănimea din rândurile căreia am ieşit.

3.Cel mai apreciat şi stimat de mine va fi acela care se va face vizibil prin faptele bune ale trecutului său, nu cel ancorat de fustele cunoştinţelor sau susţinut de cei interesaţi.

4.Nu vom ataca din patimă, sau interese personale ci pentru apărarea adevărului şi a intereselor generale.

5.Vom fi dârz la luptă, sever la sancţiuni, dar obiectiv.

6.Vom susţine cu toată energia spiritele organizatorice şi energiile creatoare şi vom combate cu toată energia: hoţia, imoralitatea, lichelismul, minciuna şi celelalte rele.

7.Toţi a căror inimă bate la fel sunt bineveniţi şi Pandurul le stă la dispoziţie.

Agricultura României, încremenită în timp

Citind Pandurul de acum 77 de ani, pare că România a încremenit în aceleaşi probleme pe care le avea în 1935. Iată un scurt pasaj din articolul „Problemele agricole”, publicat în nr. 4 al ziarului „Pandurul”, sub semnătura lui Ion D. Isac: „Puţine popoare de pe faţa pământului au fost înzestrate de Dumnezeu cu un pământ potrivit pentru agricultură, cum are poporul român. 85% din populaţia ţării se ocupă cu agricultura. Tot atât de adevărat este că nici un popor din lume nu munceşte pământul în condiţiuni mai rele şi nu obţine rezultate mai mici decât poporul român. În Belgia şi Olanda, ca să obţină teren agricol a fost nevoie să ridice diguri costisitoare, cari împiedică valurile mării să se reverse. În Italia s-au secat sute de mii de ha. de lacuri, ca să obţină teren pentru cultura grâului. În Munţii Macedoniei se cară pământul din văi prăpăstioase şi se aşează între stânci pe munţi ca să poată cultiva zarzavat. (…) Produsele noastre, puţine câte sunt, nu suportă concurenţa produselor străine, populaţia săracă este lipsită de pâine. Care sunt cauzele, ce măsuri trebuie luate- S-au încercat diferite soluţii. Guvernul a dezlănţuit ofensiva agricolă cu ingineri agronomi, inspectori guvernamentali, mobilizând tot aparatul de stat. Presa a fost mobilizată. O mobilizare benevolă, făcută de conducătorii de ziare din dragoste de neam şi glie. Activitatea desfăşurată pe tot întinsul ţării s-a restrâns în cele din urmă la câteva comune. În Gorj avem două: Bîrseşti şi Peşteana, fiecare cu câte un inginer agronom. Cu ce se va activa în aceste comune model- Tot cu vorba. Inginerul agronom se va trudi să meargă în sat, să sfătuiască şi să încurajeze… să vorbească! Agricultorul va lua în mâini tot plugul, sapa, coasa şi secera pe care le-a avut în anii trecuţi şi va face tot ce a făcut până atunci. Rezultatul va fi acelaşi. Ofensiva agricolă cu conferinţe administrative, cu propagandă prin presă, sate model şi alte inovaţii ce se vor mai putea iscodi sunt expediente, măsuri fără rezultate, leacuri fără efect. (…) S-a început cu sfaturile pentru convalescent, fără să se fi administrat doctoriile mai înainte, pentru curmarea răului de la rădăcină. La proprietatea ţărănească, trei cauze ţin progresul agriculturii în loc: pulverizarea proprietăţii; lipsa de mijloace pentru cultură sistematică; lipsa de înţelegere a agricultorilor pentru administrarea şi cultura pământului”.

Tragedia satelor atunci, la fel ca acum

Aşa scria Ion D. Isac în iulie 1935 şi aproape fiecare vorbă este valabilă şi astăzi. Vă mai redăm câteva pasaje din acelaşi articol, în care autorul descrie tragedia satelor: „Priviţi tragedia satelor. Majoritatea sunt plecaţi în lume ca să-şi poată asigura o bucată de pâine neagră copiilor flămânzi şi zdrenţuiţi lăsaţi acasă. Parcela micuţă rămâne pârloagă, ori e zgâriată de un plug. (…) Cultura în fâşii a proprietăţii ţărăneşti nu dă rezultate satisfăcătoare. Proprietatea mică, pulverizată, lipsită de inventar nu poate satisface nevoile agricultorului mic şi alte economiei naţionale”.

OMAGIU

În semn de omagiu pentru jurnalistul Ion D. Isac şi pentru jurnalismul acelor vremuri, Pandurul apare astăzi cu frontispiciul din 1935, când pentru scrierea numelui gazetei au fost folosite unelte agricole şi de luptă specifice acelor vremuri: litera „P” este realizată dintr-un târnăcop şi o seceră, litera „d” reprezentată dintr-o goarnă menită să dea semnalului luptei sau litera „L”, de final, formată dintr-o coasă.

IN MEMORIAM

Ion D. Isac, dascăl, om de cultură şi parlamentar, s-a născut la 18 martie 1893 în satul Cerăt, comuna Pojogeni. Pentru că satul lui natal nu avea şcoală, a creat el una, într-o casă oarecare, cu bănci şi o tablă de scris abandonate la şcoala din satul vecin. A editat în propria locuinţă publicaţiile „Gazeta plugarului” şi „Pandurul”. A fost pe front, a fost decorat, iar între 1928 şi 1937 a fost ales în Parlamentul României.

Redactia

Galerie foto


Vizualizări: 79

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: