Nu vor muşchii lor….

Aşa nu se mai poate! Până când şi bulgarii ne-au luat-o înainte cu confiscarea averilor dovedite ilicite. La începutul anului viitor, la bulgari tot ce depăşeşte 76.000 euro şi nu poate fi justificat poate fi confiscat. La noi nu se poate că nu vrea nici opoziţia şi nici Curtea Constituţională. L-am văzut pe Adrian Năstase perorând la televizor şi ţinând cu dinţii de articolul din Constituţiei care dă voie oricui să-şi considere averea adunată prin orice fel de mijloace ca fiind licită. Nu vrea şi pace să accepte că este firesc, este normal şi moral ca de la o anumită valoare în sus fiecare dintre noi să putem dovedi că am adunat prin căi şi mijloace legale. Năstase crede că averea dobândită se prezumă a fi câştigată legal. Asta face ca un nemernic care a băgat mâna în sac până la umăr chiar dacă este prins în flagrant nu face decât ceva puşcărie şi în cel mai fericit caz ceva arest după care rămâne cu toată averea adunată prin furtişaguri pentru că ea nu poate fi confiscată. Cei care au pus la cale şi au realizat acţiuni criminale asupra averii statului, locul din care s-au îmbogăţit aproape toţi bogaţii pot dormi liniştiţi că vorba unui slogan, FNI-ul veghează…. La o avere de la 2-3 milioane de euro în sus mulţi îşi fac socotelile că e de preferat să stea în puşcărie câţiva ani de zile, ocazie cu care se mai şi odihnesc sau îşi perfecţionează metodele.  Aşa se face că s-a ajuns să se vorbească de confiscarea statului de către grupuri de interese, de acţiuni de crimă organizată asupra statului etc. Cât va mai fi ceva în proprietatea statului mereu va fi tendinţa să se producă astfel de fenomene.  N-am auzit pe nimeni să vorbească despre evaziune, despre acapararea proprietăţii, de crimă economico-financiară decât în relaţia cu statul. Privaţii se respectă între ei atât cât este necesar să nu-şi încalce domeniile. Modelele în lume nu sunt multe, iar cele actuale în care statul social este falimentar nu este tocmai ce ne trebuie nouă acum în prag de izbucnirea celui de-al doilea val al crizei, pe care n-avem cum să-l traversăm. Românii reprezintă o naţiune uimitoare dacă am în vedere doar faptul că statul abia se mai târăşte sub povara mafioţilor cu gulere albe care controlează tot; de la politică la finanţe. De câte ori se pune problema adoptării unor măsuri radicale menite să cureţe cât de cât  viaţa mereu apare câte o interpretare a te miri cărei curţi de justiţie care-ţi interzice ba una, ba alta. Mai demult spuneam că viaţa mi-a demonstrat că ar trebui să-mi placă mai mult o dictatură luminată decât o democraţie deşănţată în care sub stindardul ei se adună toate gunoaiele, toţi hoţii şi toate curvele. Pe zi ce trece îmi dau seama că am avut dreptate. Şi încă n-am trăit ce era mai rău. Anul viitor, unul crucial pentru direcţia în care vrea ţara asta să meargă nu ne va prea multe speranţe şi cu atât mai puţine modele. Dacă te uiţi în jur, în Europa nu prea e bine, iar America nu se simte nici ea prea bine. Surpriza vine de la China care aşa comunistă cum e ea o duce mult mai bine decât toţi. Poate o să învăţăm să mâncăm şi noi mai mult orez?!

Vizualizări: 46

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: