Apetenţa noastră pentru „tocat” lucruri mărunte, pentru scotocit în cotloane şi în gunoaie, pentru bârfă şi pentru scandal s-ar putea să fie totuşi un lucru bun în sensul că aceste preocupări ne distrag atenţia de la lucrurile grave care se petrec în lume şi care ne vor afecta şi pe noi. Ascultând doar cu o ureche la ştirile îngrijorătoare care răzbat din când în când suntem tentaţi să credem că aşa ceva nu se poate întâmpla decât la ei. Ne reîntoarcem de fiecare dată cu şi mai multă plăcere la preocupările noastre zilnice de dat cu băţul în baltă sau de dat cu pietre în cineva, oricine ar fi el şi oricâte merite ar avea chiar dacă, luaţi la rost n-am putea găsi nici măcar un motiv credibil pentru ceea ce facem. Se vorbeşte tot mai mult despre al doilea val al crizei care ar putea fi declanşat ca şi primul, tot din America. Refuzul politicienilor republicani de a conveni asupra bugetului lor naţional ar declanşa incapacitatea de plată a Americii şi implicit începutul unui nou val al crizei de care nici noi nu vom putea scăpa. Planul de austeritate cerut de democraţi care cuprinde controlul strict al cheltuielilor militare, a cheltuielilor cu medicamentele, creşterea impozitelor pentru cei bogaţi sunt măsuri de care republicanii deocamdată nici nu vor să audă. În schimb nu s-ar da în lături să voteze reducerea cheltuielilor de investiţii, a celor de protecţie socială, reduceri de taxe pentru corporaţii, lucruri care ar face praf ideologia democraţilor al căror exponent este preşedintele Obama. Dacă America ni se pare că e prea departe ar trebui să luăm în seamă ceea ce se întâmplă mult mai aproape de noi, în Grecia unde reţeta evitării unui şi mai mare dezastru a constat în austeritate şi privatizare, două lucruri care, pe termen lung vor duce la şi mai multă sărăcie şi vulnerabilitate. Dacă în jurul Spaniei, Portugaliei, Irlandei şi Letoniei s-a tot învârtit criza fără însă a le strangula se pare că acum îi dă roată Italiei lucru care i-a îngrijorat pe germani. Cancelarul Merkel a făcut chiar un lucru nemaiîntâlnit în sensul că l-a sunat pe premierul italian, Berlusconi, pentru a-l ruga să adopte rapid în Parlament planul de austeritate propus de guvern la sfârşitul lunii care a trecut. Dacă, Doamne fereşte, Italia va intra în situaţia Greciei pe care FMI-ul deocamdată nu mai vrea să o împrumute cu bani iar dezastrul se va generaliza, iar sfârşitul uniunii Europene ar fi atât de aproape! Dacă italienii nu vor fi ajutaţi atunci multe naţii din zona euro se pot întreba la ce bun să mai fii membru într-o organizaţie care nu te poate ajuta în caz de nevoie? O ipotetică destrămare a Uniunii va genera conflicte care acum mocnesc doar pentru că naţiunile respective trăiesc sub aceeaşi umbrelă. Se pare că austeritatea bugetară este totuşi opţiunea la îndemână, de a reduce risipa banilor publici care s-a generalizat în toate statele europene. Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care bugetele statelor membre UE vor fi supervizate la Bruxelles. Cu toate problemele grave ale lumii în care trăim dacă te uiţi la mass-media românească care ar trebui să reflecte măcar îngrijorarea faţă de acestea ai  impresia că România trăieşte pe altă lume !