Până la votarea în Parlament a moţiunii de cenzură opoziţia şi iniţiatorii ei se ocupă cu racolarea de voturi de la actuala putere. Ponta, cel mai înverşunat duşman al actualei guvernări, ne asigură pe toate canalele că are voturile necesare pentru răsturnarea guvernului, adică a făcut rost de cele 20 şi ceva de voturi cât este diferenţa în Parlament între putere şi opoziţie. Afirmaţiile lui Ponta nu sunt decât o lăudăroşenie obişnuită pentru că dacă le-ar avea nu s-ar mai strădui atât să instige oamenii să iasă în stradă miercuri, când se va vota moţiunea. El mizează, de fapt, pe presiunea exercitată de mase asupra parlamentarilor opoziţiei. Cu toată strădania sindicaliştilor aflaţi la remorca PSD nu cred că miercuri se vor deplasa în Bucureşti miile de sindicalişti de care are nevoie Ponta. Deşi nu sunt un admirator al Guvernului Boc, nu doresc căderea lui acum, pentru că nu doresc ca pe lângă criza economică profundă în care ne zbatem să mai adaug una politică, care nu ar face altceva decât să ne dea cu alt pas în spate. Şi asta nu pentru că am fi noi prea în faţă!

Ponta nu are şanse cu moţiunea lui pentru simplul fapt că liberalii care au semnat-o alături de roşii nu au de gând să convieţuiască alături de ei după eventuala cădere a guvernului. Deja certurile pe cioara de pe gard au şi început. Antonescu nu-l doreşte premier pe Ponta pentru că iar ni-l bagă sub nas pe Iohannis pentru a demonstra lumii că el este consecvent. Ponta dă orice în afară de ministerul de interne şi cel de finanţe pe care le păstrează pentru fidelii lui Năstase, adică Dragnea şi Georgescu. În rest, să vedem ce zice Vântu că fără el, chiar şi în arest fiind, nu se poate face nici un guvern PSD. Nu cred într-o guvernare de stânga într-o perioadă în care statul vrea să se reformeze iar măsurile draconice de micşorare a numărului de bugetari nu este politica obişnuită de stânga. O schimbare de guvern ar aduce cu ea, deşi  Ponta şi Antonescu se jură că nu, o schimbare a tuturor şefilor de instituţii ale statului pentru că aşa s-a întâmplat în ultimii 20 de ani indiferent cine a fost la putere. Ori un nou scandal al acestor schimbări nu ne trebuie în pragul unei ierni de traversarea căreia va depinde fărâma de credibilitate a actualului guvern. Ziceam că nu vreau o cădere a actualului Guvern acum gândindu-mă la faptul că în prag de iarnă, iarnă grea cum se anunţă, nu este oportună o schimbare mai ales că viitoarea schimbare nu are cum să aducă ceva bun în condiţiile în care chiar şi reprezentanţii FMI, pe banii cărora trăim acum, spun că actuala guvernare nu este una dintre cele mai rele. Cum un pact de stabilitate între opoziţie şi guvern pentru traversarea iernii nu este posibil, n-am decât să aştept ca opoziţia să-şi facă numărul, iar actuala guvernare să dea măsura tuturor bâlbâielilor cu care ne-a obişnuit în ultimul timp.