UNPR este un exemplu de partid căpuşă în România. Nu a avut niciodată electorat, dar este a treia forţă politică în parlament, adunând traseişti de la diverse formaţiuni politice. UNPR părea atât de puternic acum un an, încât îşi permitea să negocieze la vedere şi cu PSD, şi cu PNL atât pentru susţinerea guvernului, cât şi pentru o cotă de cel puţin 10% din locurile eligibile la parlamentare. Au fost suficiente două dosare penale pe numele liderului Gabriel Oprea, pentru ca UNPR să nu mai conteze în nicio negociere politică. Şi practic să nu mai existe.
Un partid căpuşă a fost într-un fel şi PP-DD. Pentru că a ieşit la luptă cu un mesaj anti-ciocoi, un mesaj anti-sistem, un mesaj „USL – PDL, aceeaşi mizerie”, cu care a scos 15% din voturile electoratului. În final, zecile de parlamentari s-au topit în mizerie, ajungându-se la desfiinţarea grupurilor parlamentare, iar în final la dizolvarea PP-DD în UNPR. Şi aici a fost de folos arestarea lui Dan Diaconescu, dar şi închiderea televiziunii sale.
Astfel de partide sunt create de la bun început de oameni care gravitează în jurul serviciilor secrete, specialişti în manipulare, care fac ca în final să nu mai conteze cine a votat, nici cine a numărat voturile, ci cine le-a negociat. UNPR şi PP-DD nu au fost primele partide de acest gen. ApR sau PC au fost din aceeaşi categorie. Pentru ca astfel de creaturi politice să dispară, ar trebui interzis traseismul politic nu numai la aleşii locali, ci şi la parlamentari. Aleşi pe listă sau uninominal, aceştia trebuie să îşi piardă mandatul atunci când pleacă din partid. Altfel va apărea un nou Oprea, poate cu mai puţine stele pe umăr, care va schimba culoarea politică a guvernului pentru că aşa vor dori unii, despre care nu ştim niciodată cine sunt. Ştim doar că sunt oameni care nu respectă votul românilor, ci doar îl folosesc în interese personale.