Vreți horoscop și preziceri realiste? Citiți-l pe Nietzsche. Vă mai amintiți când povesteam, tot aici, despre epoca post-adevăr? Adică despre acea perioadă (pe care tocmai o trăim) în care adevărurile obiective și științifice sunt deseori ignorate în favoarea adevărurilor personale, subiective și care se înclină mai mult spre opinie decât spre informație corectă? Ei bine, Nietzsche le-a prezis pe toate.
Neamțul se dădea de ceasul morții să convingă lumea că adevărul absolut nu există, pentru că acesta poate fi deținut doar de Dumnezeu, care la rândul lui nu există (ba chiar ”e mort”, cum tot el a spus, contrazis ulterior de Dumnezeu, zice anecdota, care după moartea filosofului a comentat sarcastic ”Ba Nietzsche e mort!”). Odată ce acceptăm (spunea Nietzsche) că adevărul absolut și obiectiv este o farsă, singura alternativă care ne rămâne este ceea ce el numea ”perspectivism”, adică tot ceea ce ne înconjoară nu este un fapt obiectiv și unic, ci o sumă de perspective diferite.
Sigur, poate părea inacceptabil. Cu toții suntem de acord că unele adevăruri absolute există și sunt de nealterat. Faptul că Iohannis e președintele României, de pildă. Sau că PSD-ul a luat 45% în alegeri. Sau că Ponta e un mafiot prost. Dar aici vine Nietzsche și spune da, cădem de acord asupra acestor lucruri nu pentru că sunt adevăruri obiective, ci pentru că totalitatea perspectivelor noastre spun același lucru, deci e o perspectivă comună și împărtășită. Și, când trecem de la asemenea date la chestiuni care țin de religie, moralitate sau politică, un acord al tuturor perspectivelor devine aproape imposibil de găsit.
Și atunci Nietzsche a pus degetul pe rană, descriind perfect lumea de azi: ”fiecare perspectivă umană supra lumii are niște adevăruri proprii pe care le consideră non-negociabile și evidente, dar apelarea la ele nu va avea nici un efect în a schimba perspectiva diferită a altcuiva față de acea chestiune.”
Și acum, că trăim în epoca prezisă de Nietzsche, ce urmează, vă veți întreba? O să râdeți, dar continuarea prezicerii filosofului este destul de optimistă. Să-i dăm cuvântul: ”cu cât sunt mai mulți și mai diferiți ochii care privesc o anumită chestiune, cu atât mai complet va fi conceptul nostru despre respectiva chestiune, iar rezultatul astfel creat va fi însăși obiectivitatea.”
Așadar, concluzia nu poate fi decât una singură: că în această etapă a dezvoltării noastre este esențial să ascultăm cât mai multe opinii și să vedem lumea prin cât mai mulți ochi posibili. Succes cu asta, mie nu-mi prea iese.