Indiferent de rezultatul discuţiilor preşedintelui cu partidele politice un lucru este aproape sigur; Băsescu nu va renunţa la ideea reorganizării teritorial -administrative. Cinstit vorbind, nici nu prea are altă variantă dacă vrea ca în ultimul său mandat de preşedinte să ducă la bun sfârşit promisiunile făcute în campania electorală. Dacă ar fi realizate acestea l-ar plasa printre conducătorii cu viziune modernă. Un Parlament mult mai uşurel cu cel mult 300 de membri şi cu o singură cameră aproape ar înjumătăţi numărul şmecherilor care au ajuns ori să-şi cumpere fotoliul de la şeful local al partidului care-l pune în fruntea listei ori să se autopropună de câte ori este necesar până iese la pensie. Aşa a devenit  funcţia de parlamentar, un soi de sinecură pe care partidele o acordă membrilor săi după numărul de parale donate de preopinenţi sau de sponsorii acestora care au nevoie de o mână moartă care să voteze conform intereselor lor. În acest sens, deşi pare că le face un rău oportuniştilor care lenevesc în parlament în realitate le face un mare bine celor care vor rămâne pentru că preţul pentru iniţiativele legislative sau pentru vot va fi mult mai mare decât acum. Şi când spun preţ nu mă refer neapărat la bani… Reducerea numărului de parlamentari şi transformarea instituţiei din bicamerală în unicamerală este în strânsă legătură cu reorganizarea teritorial-administrativă despre care vorbim toţii cu spume la gură de mai bine de două săptămâni. Opoziţia  lui Antonescu şi Ponta  se reduce la  binecunoscutul “NU” din care ori nu vor ori nu pot să mai iasă. Nici unul nici altul dintre liderii partidelor de opoziţie n-a reuşit să coaguleze nemulţumirile generate de efectele crizei şi ale măsurilor adoptate pentru că au fost prea orbiţi de obsesia lor, Băsescu. Dacă ar fi dorit să guverneze şi să preia puterea alta ar fi fost strategia lor de partid în această perioadă .Cred totuşi că şi unul şi altul sunt prizonierii propriilor baroni de care nici nu vor şi nici nu pot să scape. Exemplul concludent îl constituie Ponta care se lasă secondat de personajul Dragnea acuzat că a învârtit licitaţiile din fondurile europene în folosul lui şi al acoliţilor. Cât despre Crin este din ce în ce mai anost şi în curând ne vom aduce aminte de el doar pentru faptul că a fost campionul absenţelor. Democrat-liberalii, deşi la putere, se pare că au cel mai mult de suferit, în sensul că măsurile luate se vor răsfrânge asupra voinţei electorale care în lipsa de alternativă probabil că va pedepsi clasa politică prin absenteism. A doua chestiune legată de încercarea de curăţire a administraţiilor de clientela politică şi de mafioţi tot asupra puterii se va răsfrânge negativ pentru că sponsorii se vor reorienta către alte partide pe care se vor strădui să le scoată câştigătoare aproape împotriva voinţei lor. Aşa că  Băsescu, care politic nu mai are nimic de pierdut poate încerca marea cu degetul şi să forţeze punerea în practică a măsurilor care oricât de criticate ar fi se vor dovedi bune  pentru marea masă a populaţiei care geme sub povara birurilor.