Nu vi se pare ceva în neregulă cu pompierii şi taţii care au intrat în salonul cu nou-născuţi prematuri după ce acesta luase foc- Sunt invitaţi pe la emisiuni şi lăudaţi cu jumătate de gură. Dacă chiar ar fi salvat nişte vieţi în urma unor acţiuni excepţionale (cum, în ce-i priveşte pe pompieri, chiar e cazul, pentru că asta e meseria lor), fiţi siguri că i-ar fi ridicat în slăvi cu limbi bine ţintite d'alde Esca şi Creţuleasca. Dar parcă au aşa, o reţinere. Şi începi să înţelegi care-s originile acestei atitudini când îi auzi pe aşa zişii salvatori povestind

Din păcate, poveştile salvatorilor excelează doar la capitolul descriere grosieră şi detalii macabre. Toţi ne descriu fumul, focul, atmosfera apocaliptică, bebeluşii din afara incubatorului morţi şi cei reduşi la tăcere din incubatoare. Până aici, am înţeles. Decorul a fost stabilit şi toată lumea se aşteaptă ca povestitorii să treacă la acţiune. La partea cu sacrificiul. La saltul în flăcări şi la scoaterea bebeluşilor încinşi cu mâna goală. Pe scurt, la filme americane. Când colo, salvatorii îşi pierd suflul exact când să ajungă la partea mai interesantă, aia cu salvarea. „Aşa, aţi intrat prin foc şi fum, aţi văzut bebeluşii, şi-!...” întreabă reporteriţa, cu balele curgând în aşteptarea senzaţionalei aventuri. De aici, eroii se bâlbâie: ”Şiii... am ieşit, că erau foarte fierbinţi incubatoarele şi nu puteam să punem mâna pe ele, plus că nu vedeam mai nimic din cauza fumului. Am alertat poliţia.” Ăsta a fost un tătic. Vine rândul pompierului, angajat să stingă şi să salveze: ”Am intrat cu toţii şi ne-am zis: haideţi să-i salvăm pe copiii ăştia. [bla-bla-bla] Apoi am mai stat 4-5 minute, că nu ştiam cum să facem, nu prea-i simţeam în mănuşi [bla-bla-bla]”. Poftim- Ce-aţi făcut- Aţi stat la un suc, sau cum- Aţi făcut planuri- Ce era aşa complicat- Puneţi mâna pe copii şi scoateţi-i dracului din cuptor!

Nu pretind că eu aş fi făcut altfel. Ba mi-e teamă că dimpotrivă, aş fi leşinat doar la mirosul de fum. şi nici nu mă aştept de la oameni să-şi înfrângă temeri şi fobii adânc înrădăcinate ca să salveze nişte necunoscuţi, fie ei şi bebeluşi. Dar mai uşor cu ”salvatorii”, în condiţiile astea, vă rog. Să le zicem oameni care au intrat în foc, nu salvatori, şi toată lumea va fi mulţumită.

mantzy.wordpress.com