Măcar o dată în viaţă fiecare dintre noi am avut de-a face cu sistemul judiciar din România în calitate de petent, învinuit sau martor. Sunt puţini cei care au ieşit pe uşa unei instanţe de judecată, în orice calitate ar fi intrat acolo, şi s-au declarat mulţumiţi de ce a văzut acolo. În ultimii 19 ani ne-a fost dat să vedem, măcar în presă, mii de cauze soluţionate de judecători după alte criterii decât ale codului penal, civil sau comercial. Mult trâmbiţata inamovibilitate a magistraţilor, necesară pentru a asigura independenţa acestora faţă de administraţiile care se schimbă după culoarea politică, a făcut mai mult rău decât bine.

Sistemul judiciar s-a transformat într-o castă în care se intră nu neapărat pentru cunoştinţele juridice acumulate de un absolvent de drept, cât pentru salariile enorme care se primesc, pentru aranjamentele dubioase, pentru care fiecare este tentat să sacrifice economiile familiei şi nu numai pentru a fi numit. I-am văzut pe mulţi intrînd în sistem, dar n-am văzut pe nimeni ieşind pentru greşelile comise în hotărârile judecătoreşti! Todeauna există o explicaţie legată de faptul că un judecător poate să greşească o hotărâre judecătorească, dar petentul are la dipoziţie alte instanţe cărora să le ceară să-i facă dreptate. Este adevărat şi acest lucru, dar de ce petentul trebuie să ţină drumul judecăţii ani de zile pe banii lui şi mai ales pe nervii lui- La întrebarea asta sistemul nu poate răspunde! Cazul presupusului ucigaş de la Braşov, Serghei Gorbunov, arată o dată mai mult bolile  grave ale sistemului judiciar pe care România nu le poate vindeca. Este de neînchipuit ca într-o ţară europeană, un deţinut condamnat la 15 ani de detenţie pentru atac armat şi tentativă de omor să fie eliberat pentru o perioadă determinată doar pentru că i se părea că noaptea nu vede prea bine! Ce fel de comisie medicală  este aceea care confirmă un diagnostric oftalmologic din care fac parte un legist şi un generalist- Ce fel de procuror este acela care, având dosarul deţinutului la îndemână, acceptă decizia judecătorului de a-l pune puţin în libertate. Cum să-i dai drumul pe străzi unui deţinut atât de periculos şi să ai tupeul să gîndeşti că el se mai întoarce de bunăvoie- Hârtiile care s-au schimbat între instituţiile statului şi care au concurat la punerea lui Gorbunov în libertate pot să fie în regulă, dar în neregulă rămâne sistemul  judiciar din România de care nu ne apără nimeni şi în mâinile căruia putem intra oricând, oricare dintre noi! Cârdăşia magistraţilor care încearcă să îngroape „rahatul” ca să nu mai pută va da roade şi de această dată pentru că, dintr-o dată, prietenii Gorbunovului i-au sărit în ajutor la televiziuni, la câteva zile după măcel.

Dacă se va constata că alibiul oferit de prieteni, care se jură că la momentul crimei el făcea antrenament împreună cu alţi 10 băieţi, stă în picioare, după tot tămbălăul ne vom alege cu un biet basarabean care a mai luat o gură de aer între două încarcerări. Atunci toată lumea va uita de bolile sistemului judiciar, iar racheţelul se va întoarce de unde a plecat, la penitenciar.