Dinescu a urcat pe scenă la cetate cu aerul lui boem şi şugubăţ de fost poet, actual liberal anti-băsescian. Băsescu l-a primit cu aerul lui de fost căpitan de vas, actual preşedinte încolţit. Vasul lui era scena şi Dinescu era piratul care voia s-o cucerească. Băsescu s-a încruntat şi a refuzat să-i dea mâna lui Dinescu, apoi l-a uşuit de pe scenă în huiduielile mulţimii. Animalul politic din preşedinte s-a cabrat. În campanie, în Băsescu se trezeşte instinctul de ucigaş media cu care l-a executat magistral pe Năstase în campania trecută. Cine-i poate sta în faţă? Geoană, cu retorica lui de doi lei? Antonescu, cu bunul lui simţ de copil ţinut din scurt de părintele Patriciu? Remus Cernea, care locuieşte cu părinţii şi n-a avut nici un venit anul trecut? Poate Vadim, dar şi el are nevoie de ajutorul lui Napoleon plus al încă două milioane de votanţi, ca să fie competitiv. Mircea Dinescu, pe de altă parte, ar fi putut face echipă bună cu Traian Băsescu, la o adică. Poate asta chiar se întâmplă într-un univers paralel, unul în care celebra poezie a lui Dinescu sună un pic diferit: “Sunt tânăr, doamnă, whisky-ul mă ştie pe de rost”.

www.mantzy.wordpress.com