Stâna Ștefanu, asaltată de turiștii veniți pe Transalpina de Rusalii

Faimoasa stână de pe Transalpina pe care o familie de ciobani a transformat-o în popas turistic rămâne în continuare la mare căutare printre cei care vin la munte pentru a se recrea. Stâna și-a deschis oficial porțile de Rusalii, dar cei cărora le era poftă de o mămăligă cu brânză făcută pe loc de Dede Babu și soția sa Mărioara i-au căutat pe aceștia încă de când a început reamenajarea stânei.

Numărul pofticioșilor e de ordinul sutelor în fiecare zi, baciul Dede fiind nevoit să stea mai toată ziua la foc pentru a face mămăligă proaspătă. „Sunt cam 30 de ceaune pe zi, atunci când vin mulți turiști, dar facem totul din plăcere, iar oamenii simt lucrul acesta. Lucrăm în familie aici, cei care ne trec pragul devin și ei parte din familia noastră și toată lumea pleacă mulțumită de la noi”, spune baciul.
Stâna de pe muntele Ștefanu îi atrage pe turiști ca un magnet, mai ales că până la Rânca, unde ar putea servi masa la un restaurant, mai sunt vreo 20 de kilometri de mers pentru cei care vin dinspre Obârșia Lotrului. Mirosul de tocan la ceaun îi îmbie pe trecători să oprească și să se așeze la masă, prețul pentru o porție de mâncare fiind de 15 lei. „Noi suntem de la Maramureș și vrem o coleșă cu lapte acru. Știți ce-i coleșa? E mămăligă făcută cu lapte de oaie. Am făcut Transfăgărășanul pe bicicletă cu prietenii, apoi am continuat pe Transalpina și acum am oprit aici, la această priveliște spectaculoasă pentru că ni s-a făcut foame. Ne era poftă de o coleșă, cum îi spunem pe la noi, și știam că aici e nemaipomenită”, a povestit unul dintre turiștii aflați într-un grup de bicicliști.
Meniul oferit de ciobani la stână nu este însă pe placul tuturor celor care vin aici. Copii, în special cei din București, strâmbă din nas atunci când află ce ar trebui să mănânce, asta spre disperarea părinților care, evident, încearcă în zadar să îi convingă să mănânce sănătos. „E copil de București și vrea doar pizza sau spaghete. E și vina noastră, dar probabil trebuie să venim mai des în asemenea locuri ca să îl obișnuim și cu mâncare tradițională. Noi suntem de loc din Buzău, stăm în capitală și am plecat fără nici un fel de plan la drum. Voiam inițial pe Transfăgărășan, dar am ajuns aici. Ne-am cazat la Rânca, unde, spre surprinderea noastră, condițiile nu sunt rele, deși mai trebuie umblat la ele, mai ales al cum arată stațiunea. Aici la stână am fost însă cu adevărat surprinși pentru că nu ne așteptam la un asemenea loc și chiar ni se făcuse foame colindând pe munți. E nemaipomenit”, a spus o bucureșteancă aflată la masă cu soțul și cu copilul său care era supărat că nu avea semnal pe telefonul mobil.
Toți cei care trec pragul stânei sunt întâmpinați de Mărioara Babu, băcița care își ține minte mușterii și peste ani de zile. Nici ei nu o uită, iar cei care revin aici se bucură de revedere ca la reîntâlnirea unei rude. „Oamenii ne știu de atâta timp, iar acum de abia așteptau să ne revadă. Nici nu descărcasem bagajele când am urcat aici ca să reamenajăm stâna că ne și întrebau când le dăm de mâncare. Nu aveam nimic pregătit, dar ce am avut pentru noi am mâncat cu ei și asta ne-a bucurat pe toți. Meniul nostru nu e unul complicat, e vorba de mămăliguță făcută din porumb măcinat de noi, de brânză cu smântână și tocan de oaie și vițel la ceaun. Băuturi nu avem decât sucuri făcute de noi din fructe și cu apă direct de la izvor, pe care toată lumea o apreciază”, spune băcița de pe Transalpina pentru care crescutul oilor a rămas în plan secund, ea trebuind să se ocupe acum mai mult de bucătărie și aranjatul meselor pentru oaspeții care-i trec pragul.

Vizualizări: 9,075

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Călătorii:

Citește și: