Strategia Energetică: Cărbunele, maxim 15 ani în piața de energie

Ministerul Energiei a publicat un document intermediar Strategiei Energetice Naţionale 2016-2030, cu perspectiva anului 2050. Documentul lansat în dezbatere creionează ideile pe care se va baza strategia energetică ce va fi gata în septembrie.  Energia pe lignit are o durată de viaţă de 15 ani, se prefigurează o competiţie între cărbune şi gaz natural, pe care o câştigă gazul. Acestea sunt doar câteva informaţii din documentul ministerului energiei. Iar soluţiile sunt aceleaşi, restructurare, eficientizare, redimensionare...  

Producţia de energie electrică în România va continua să se bazeze, cel puțin până în anul 2030, atât pe combustibili fosili (cărbune și gaz natural) și energie nucleară, cât şi pe resurse regenerabile. Totodată, îndeplinirea țintelor de decarbonare impune creșterea graduală a ponderii energiei cu emisii scăzute de GES, respectiv a gazului natural în detrimentul cărbunelui.

Securitate energetică încă 15 ani

În ceea ce priveşte cărbunele, nu sunt surprize, în sensul că este admisă importanţa lignitului în asigurarea securităţii energetice, dar şi faptul că grupurile sunt învechite şi că în următorii 15 ani cele mai multe vor fi închise. Din acest motiv se marşează pe investiţii în capacităţi noi. „Cea mai mare parte a capacităților de producție pe bază de combustibili convenționali se vor închide în perioada acoperită de strategie. Sunt necesare investiții substanțiale în noi capacități de producție, moderne, flexibile, eficiente și nepoluante, care să garanteze securitatea aprovizionării la cost minim, cu îndeplinirea țintelor de mediu”.

Cele peste 300 de persoane care au lucrat la acest document prezintă o competiţie între energia pe cărbune şi cea pe gaze naturale. Tehnologiile de producere a energiei electrice în multe din centralele pe bază de cărbune și gaz natural din România sunt la nivelul anilor 1960-1970. „Este anticipat un grad ridicat de competitivitate a gazului natural, cel puțin în comparație cu unitățile de producție în bandă pe bază de cărbune”, se precizează în actul suspus dezbaterii publice. Se dă exemplu SUA, care din 2012, a înlocuit centralele pe cărbune cu cele pe gaz. Gazul natural redevine competitiv în mixul de energie electrică european. Faptul că energia pe cărbune asigură securitatea energetică se admite şi în strategia energetică. “În situația în care condițiile de piață descurajează investitorii de la a investi în capacități noi, cu impact asupra securității aprovizionării, se poate justifica o intervenție a statului prin mecanisme precum crearea unei piețe de capacitate, pentru a asigura funcționarea temporară a grupurilor pe bază de cărbune din rațiuni de securitate energetică”.

Soluţia: reduceri de capacităţi şi restructurare

Capacitățile pe bază de cărbune și gaz natural reprezintă 49% din puterea instalată brută (12 000 MW), însă numai 43% din puterea disponibilă brută (9000 MW) și realizează 40% din producția anuală de energie electrică.

Capacitatea maximă instantanee utilizată în unități pe bază de cărbune și hidrocarburi, pentru perioada noiembrie 2007 – iunie 2016, a fost de 6.930 MW. Acest lucru sugerează că aproximativ 1000 MW din capacitatea disponibilă instalată pe bază de cărbune și 1000 MW din cea pe bază de gaz natural (adică încă 2000 MW din cei 9000 MW disponibili) ar putea fi retrași fără a afecta în mod semnificativ operarea SEN.

Astfel, se impune producătorilor în regim monocombustibil “să își dimensioneze structura de cheltuieli operaționale și de personal, pentru a funcționa eficient pe baza unui număr limitat de ore de acces în ordinea de merit”.

Este abordat şi subiectul reglementării excesive, care pun în pericol buna funcţionare a companiilor energetice. Se dă exemplu de reglementare excesivă este faptul că energia electrică produsă în centrale hidroelectrice este supusă unei taxe volumetrice pe apa uzinată, necorelată cu potențialul hidroenergetic al fiecărei căderi prin uzinare. Taxa se aplică și volumului de apă de răcire necesar în termocentrale și în procesul de producere a energiei nucleare. Nivelul taxei este unul dintre cele mai mari pe unitatea de volum la nivel european, cu impact asupra competitivității energiei electrice produse în România. Un alt exemplu este cel al introducerii intempestive a așa-numitei „taxe pe stâlp”.

Cărbunele, siguranţă şi vulnerabilitate naţională

Documentul a punctat şi câteva dintre vulnerabilităţile securităţii energetice a României. Pe de o parte, cărbunele asigură securitatea energetică, fiind disponibil indiferent de vreme, iar pe de altă parte se constituie vulnerabilitate. “Un alt punct de vulnerabilitate internă a securității energetice este problema complexurilor energetice pe bază de lignit și huilă. Având în vedere condițiile internaționale, care vor fi tot mai defavorabile utilizării cărbunelui, pe fondul creșterii anticipate a prețului certificatelor de emisii de CO2, rolul acestuia va scădea în favoarea tehnologiilor cu emisii scăzute de GES. În mod inevitabil, pe termen mediu și lung se va reduce ponderea cărbunelui în mixul de energie primară al României”, se arată în document. Ca soluţii identificate apar, din nou, restructurarea și eficientizarea activității, concomitent cu reconversia treptată a zonelor miniere.

Printre vulnerabilităţi apare şi claritatea şi stabilitatea legilor în privinţa guvernanţei corporative, inconsecvența instituțională şi neclaritățile legislative și de reglementare în domeniul energetic, birocraţia şi corupţia. 

CONSUM

În 1990 consumul de energie era de 60 TWh în 1990, iar în 1999a ajuns la 40 TWh în 1999, pentru ca în 2008 să ajungă la 49 de TWh. Sub impactul crizei economice din 2008-2009, consumul de energie electrică a scăzut la 45 TWh în 2009. În 2014 consumul de energie electrică a revenit la nivelul anului 2008, de 49 TWh.

PRODUCŢIE

Producția de energie electrică a României în 2015, conform datelor Institutului Național de Statistică (INS), a fost de 65,6 TWh, iar consumul final de 52,6 TWh.

CAPACITĂŢI

Capacitățile convenționale de producție a energiei electrice pe bază de combustibili fosili au o stare tehnică precară. De acest fapt se leagă și o supraestimare a puterii instalate și disponibile în cadrul SEN: există o diferență mare între capacitatea brută instalată a centralelor electrice, de aproximativ 24 500 MW, și cei doar aproximativ 14 000 MW disponibili, ce generează marea majoritate a fluxurilor de energie electrică circulate în SEN.

COTĂ

În anul 2015 structura producției de energie electrică a fost următoarea: 28% cărbune (în principal lignit), 25% hidroenergie, 18% nuclear, 14% gaz natural, 11%  eolian, 3% fotovoltaic și 1% biomasă. Aproximativ 40% din mixul de energie electrică este compus din energie regenerabilă, 58% este fără emisii de gaze cu efect de seră (GES) și 72% are emisii relativ scăzute de CO2.

Vizualizări: 6,883

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Economie:

Citește și: