Einstein a spus-o foarte clar: timpul nu e o constantă, ci o variabilă. El nu curge unitar, la fel pentru toată lumea şi în orice condiţii. Demonstraţiile lui Einstein erau însă prea complicate. Abia acum mi-am dat seama ce voia să zică, de când cu premierul desemnat Croitoru. În politică, timpul se deformează mai ceva ca în proximitatea unei găuri negre. Cele trei săptămâni scurse de la adoptarea moţiunii de cenzură au fost, pentru parlamentari, o zi. Sau cel puţin aşa ar fi trebuit să fie. Pentru că astăzi s-a întâmplat exact ce ni s-a spus că se va întâmpla încă de la propunerea lui Lucian Croitoru pentru funcţia de premier. S-au făcut exact declaraţiile care se preconizau de către exact aceiaşi oameni care se presupunea că le vor face. Şi atunci vă întreb: la ce le-a trebuit trei săptămâni pentru un deznodământ al cărui scenariu fusese scris din primul minut? Ce-i şi mai nasol este că încă nu am ieşit din acest timp nefiresc al politicii româneşti. În vreme ce noi, ceilalţi, ne trăim vieţile tot mai prost la timp real, oră cu oră, politicienii par încremeniţi într-o buclă temporală care face ca lucruri care se pot rezolva într-o zi să dureze săptămâni. Acum ştie toată lumea că Băsescu va numi un ministru de la PD-L, că Parlamentul îl va pica iarăşi şi că pe urmă vor veni alegerile. De-acolo parcă încep să se înceţoşeze lucrurile. Deci n-ar putea să sărim direct pe 6 decembrie, vă rugăm?

www.mantzy.wordpress.com