Timpul jocurilor a expirat

Traian Băsescu depune luni jurământul de credinţă faţă de România al cărei  preşedinte va fi 5 ani de zile. O victorie meritată obţinută împotriva tuturor forţelor politice şi nu numai coalizate împotriva lui. O victorie care-l obligă enorm faţă de poporul care i-a mai deschis odată uşa de la Cotroceni. Va trebui să fie, nu numai pe hârtie, preşedintele tuturor românilor indiferent de culoarea lor politică. Pentru asta va trebui să judece mai des cu capul şi mai rar cu inima. Dacă va fi sau nu aşa vom vedea după ce actualul prim-ministru desemnat îşi va depune mandatul, iar el va trebui să nominalizeze un nou premier.

Noul premier, că în Negoiţă nu mai crede nimeni după ce a stat la dospit atâta, va trebui să facă un guvern în stare să adopte măsurile dure economice, financiare şi sociale care se impun nu numai pentru a traversa o iarnă  grea, dar şi următorii doi ani ce se întrevăd la fel de grei. În desemnarea premierului şi formarea guvernului se va putea citi ce fel de Băsescu am ales; cel pe care-l ştiam deja sau cel pe care-l aşteptăm!

Mai mult ca sigur că viitorul guvern nu va include liberalii, care pun condiţii de neacceptat pentru un preşedinte care a fost susţinut de un partid cu cel mai mare număr de parlamentari şi nici social-democraţii care după episodul Mircea Geoană sunt condamnaţi, vorba lui Năstase la o nouă călătorie prin deşertul politicii pentru mulţi ani de acum înainte. Un guvern PDL, UDMR, naţionalităţi conlocuitoare altele decât ungurii plus grupul independenţilor ,al căror rânduri se îngroaşă pe zi ce trece, va asigura noului guvern o majoritate necesară confirmării în Parlament precum şi a trecerii legilor necesare reformelor promise. Probabil că şeful noului guvern va fi un democrat-liberal, dar cu siguranţă altul decât actualul interimar care la ce fracturi are de decontat nici nu cred că-şi mai doreşte un experiment!

În tabăra perdanţilor şi-a băgat dracu’ coada şi au început certurile. La liberali, grupul dur format din Antonescu, Orban şi „comisarul” Norica  Nicolai par că au învins deocamdată grupul lui Tăriceanu dispus către dialog şi către o colaborare la nivel guvernamental, care să nu includă neapărat funcţia de premier. Spun deocamdată, pentru că Antonescu va avea mari probleme de menţinere a şefiei partidului într-o opoziţie grea, în care liberalii bogaţi din jurul lui Tăriceanu n-au chef să stea. Sfârşitul anului viitor nu-l va mai găsi pe Antonescu pe scaunul Brătienilor cu toată susţinerea lui Patriciu!

Dincolo, la PSD situaţia este şi mai grea, partidul aflându-se în pragul războiului de succesiune după ce şeful său a pierdut tot ce se putea pierde, başca că s-a mai făcut şi de mirul lumii! Voci puternice în partid au strigat deja demisia. Grupul de la Cluj aflat de mai mult timp în „adormire” s-a trezit şi cere capul lui Geoană, Hrebenciuc şi Vanghelie ameninţând cu scindări şi coagularea reformiştilor într-un partid de centru stânga care să nu includă miticii deja compromişi. În tot acest timp Geoană, după ce s-a consultat cu soacra a hotărât că mai este util şi nu vrea să-şi dea demisia aşa cum a promis înainte de alegeri. Deşi, tot norodul a aflat cine este câştigătorul alegerilor prezidenţiale el continuă să creadă că le-a câştigat şi mare minune de nu va numi curând premierul în persoana lui Vanghelie rămas fidel şefului care este!

De azi, de când avem preşedinte, timpul jocurilor a expirat! Aşa ne spune şi ambasadorul Americii la Bucureşti care atenţionează că după atâta certă ar trebui să ne apucăm şi de ceva muncă dacă vrem să ne mai ia cineva de pe lumea asta în seamă”. Este timpul să începeţi să faceţi, nu numai să vă certaţi! A face înseamnă: un guvern cu un buget modern multianual şi obligatoriu; o administraţie capabilă să ia decizii care să urmărească un regim de legiferare obiectiv; un sistem judiciar profesionist, independent şi dezinteresat; un parlament care permite pedepsirea celor care greşesc; o presă liberă; o naţiune unde libertăţile civile sunt garantate iar minorităţile religioase şi politice sunt protejate de puterea majorităţii”, Mark Gitenstein, ambasadorul SUA la Bucureşti. Asta dorim şi noi dar important este să ne audă cine trebuie!

Vizualizări: 54

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: