Ilie Sârbu a prins glas şi ameninţă că peste câteva zile partidul lui va deţine majoritatea în Senat, prin dezertarea câtorva senatori de la putere. Tata-socru declară că social-democraţii săi sunt în discuţii avansate cu mulţi senatori ai arcului guvernamental, care s-au speriat de moarte de alianţa lui Antonescu, Voiculescu şi ginerele Ponta. Este posibil ca Sârbu să grăiască adevărul în ceea ce priveşte dezertarea măcar a unui senator de-al puterii (atât ar mai fi necesar ca să se ajungă la egalitate) dar cu siguranţă din cu totul alte motive decât cele invocate de el. Nu-i văd eu pe senatori tremurându-le izmenele pe ei de frica nici unei alianţe, dar îi văd tremurând de furie pentru că nu vor mai putea prinde un ciolan suficient de gras. Chiar şi în Gorj ştim un senator de-al puterii care a stat ceva timp pe gânduri întrebându-se dacă să mai stea sau să plece la PSD unde ar fi primit destule onoruri şi promisiuni. Trădători au fost şi vor mai fi dar stricarea majorităţii fragile şi ajungerea la egalitate este şi mai rea pentru simplu fapt că vor ajunge să-şi împartă influenţa în Senat ca la grădiniţă; una mie, alta ţie... Aşa că acum preţul cel mai mare îl au senatorii care vor mări potul ştiindu-se căutaţi ba de unii, ba de alţii. Cine dă mai mult câştigă majoritatea. Cine are majoritatea poate să guverneze liniştit pentru că în lipsa ei nu mai rămâne decât asumarea răspunderii care nu poate să meargă până la infinit! PSD-ul se crede pe val după succesul reputat în arestarea lui Nicolescu, pe care l-au făcut erou de roman şi pentru care au mobilizat atâtea forţe cum n-am mai văzut la nici un partid.

Dacă ar fi să judec lucrurile numai din acest punct de vedere aş remarca solidaritatea social-democraţilor care merge până dincolo de lege. În contrapartidă, democrat-liberalii lui Boc se căznesc să demonstreze că sunt mai catolici decât Papa lăsându-şi parlamentarii şi oamenii de partid arestaţi numai pentru a demonstra că nu sunt mai presus de lege.

Păsat va deveni parlamentarul puterii de serviciu la arest şi va servi de exemplu deşi arestarea lui nu va convinge pe nimeni că justiţia funcţionează sau că politicienii s-au cuminţit. Dacă bietul Păsat, nume predestinat, nu-şi va fi repetat rolul bine şi va uita să leşine în sala de judecată are toate şansele să devină cobaiul asupra căruia se vor face toate încercările de funcţionare ireproşabilă a justiţiei. Pentru că nu prea are vârsta care să-i permită invocarea unei artere înfundate şi dacă nu şi-a găsit ortopedul care să-l opereze urgent pe cord deschis va sta la bulău până când îşi va găsi ginecologul care să-l opereze pe creier şi care să demonstreze că de nebun a comis faptele imputate.

Dacă şi latră la instanţă s-ar putea să-l facă bine un veterinar care va demonstra că are personalităţi multiple şi din când în când se crede interlop. De când mă ştiu mi-a fost frică de doctori. Abia acum ştiu de ce!