Îmi place cum descoperă procurorii români cazuri de încălcare a legii care erau de ani de zile evidente pentru mai toată lumea. Deşi sunt mai multe exemple de dat, acum mă refer doar la cazul de proxenetism de tip homosexual cu minori. Faptul că Doru Iuga (poreclit Dorela sau Dorita în cercurile de homosexuali din high life-ul Bucureştiului) era furnizor de ”bebeluşi” (şi despre terminologia asta ştiam de pe atunci) pentru diverşi homosexuali cu nume destul de sonore era destul de cunoscut. L-am menţionat eu însumi într-o anchetă care nu viza cazul în sine, e drept, ci şpăgile cerute de OTV pentru apariţia în direct.

Ca în orice capitalism sănătos, e o chestiune de cerere şi ofertă. Sunt convins că şi voi aţi auzit (măcar ca mit urban) despre copiii străzii adunaţi din canale şi duşi în băi cu căzi imense, unde sunt pregătiţi (spălaţi, dezinfectaţi, bărbieriţi peste tot) pentru a fi expuşi ca marfă în diverse birouri de creatori de modă celebri, preoţi respectabili sau diverşi entretaineri din showbiz. Sigur, nu trebuie să cădem în capcana comentatorilor site-ului Libertatea sau a celor de pe cotidienele de sport. Homosexualitatea în sine nu e o vină şi e cu atât mai puţin ilegală. Traficul de carne vie este, însă. şi nu văd de ce ne-ar mira că, aşa cum cel de femei se dezvoltă fără restrişte, s-a ajuns ca şi acela cu băieţi să ia o amploare aproape la fel de mare. Diferenţa (şi prin asta mă refer atât la cea de natură etico-filosofică cât şi la aceea de localizare a contactului) este foarte mică.

Proxeneţii de ”bebeluşi” sunt ceva mai în vizorul opiniei publice, pentru că e implicată o prejudecată a maselor legată de homosexualitate. Dar până la urmă bărbaţii au mai multe arme de apărare decât femeile. Ceva mă face să cred că marea majoritate a ”bebeluşilor” se prostituează de bunăvoie. Sigur, asta e valabil şi în majoritatea cazurilor de femei-traficate. Dar parcă mai mare încredere am într-un bărbat că îşi poate apăra singur fundul, dacă doreşte.