Ca mulţi alţii, sunt un simplu spectator al războiului care s-a declanşat în  Libia la iniţiativa Franţei. SUA a rămas oarecum deoparte din motive care-i privesc şi care sunt legate de interesele lor naţionale şi cele de jandarm al lumii. Rezoluţia ONU care dă dezlegare la măsuri dure împotriva lui Gaddafi şi la sprijinirea insurgenţilor a însemnat de fapt declanşarea războiului. Participarea la acest război este însă interesantă în sensul că un război modern nu se mai duce la baionetă, la cucerirea fiecărei redute ci aşa cum se face acum. Ocupi cerul unui stat şi aştepţi să vezi dacă aviaţia statului respectiv se ridică de la sol ca s-o poţi bombarda sau dacă artileria statului vinovat trage în avioanele statelor care plâng de mila insurgenţilor şi de cea a poporului libian. Nu cred nici în mila statelor occidentale, care şi-au asumat rolul de Maica Tereza şi nici în neprihănirea lui Gaddafi care pare şi chiar este un fel de victimă a îndelungii sale domnii peste resurse naturale mult prea mari pentru aproape 8 milioane de locuitori. Libia a căzut şi ea victima rostogolirii bulgărelui de zăpadă a revoluţiilor din lumea arabă  numai că şeful acestui stat este să zicem un pic mai excentric decât şefii celorlalte state în care „forţele democratice” au învins. După ce şi-a pus cortul princiar unde au vrut muşchii lui în Europa şi în America şi după ce la uşa lui au făcut sluji tot felul de personalităţi ale acestei lumi civilizate acum s-au trezit că personajul este un dictator! Dictator era şi când a fost la Paris, şi când a fost în SUA şi când i-a primit pe toţi la palatul lui pe care şi-l punea unde dorea în deşertul libian înainte de 2000 când americanii au umblat cu luneta după el ca să-l extermine. Sarkozy, catalogat ca promotor al acestui război, are şi el interesele lui în această afacere pentru că acest război este de fapt o afacere legată de petrol. Ameninţările lui Gaddafi la adresa promotorului acestui război sunt de fapt nişte blufuri pentru că dacă lucrurile ar sta aşa cum zice el şi campania lui Sarko ar fi fost alimentată cu bani libieni acest lucru ar fi fost făcut public de mult. După acest război probabil că resursele libiene vor fi reîmpărţite între marile puteri ale lumii. Cât priveşte implicarea noastră în această afacere va fi mai mult declarativă pentru că nu prea avem cu ce. Vom respecta rezoluţia ONU şi vom fi probabil alături de NATO că mai mult nici nu se poate. La împărţirea caşcavalului vom aduna firmiturile şi pe alea dacă ne vor lăsa! Trist este că acţiunile iniţiatorilor de survolare a cerului Libiei şi de bombardare a aşa-ziselor obiective militare nu vor ocoli populaţia civilă. Ca şi în Iugoslavia populaţia civilă va fi considerată victimă colaterală! După ce se va termina în Libia sunt curios unde va mai mocni....