Mă tot gândesc la milionul de euro pe care ar fi trebuit să-l primească comisarul Fătuloiu de la omul de afaceri gălăţean Chelu. La atât s-o fi ridicat mita la un înalt oficial al statului sau n-o fi ştiut Chelu cursul la zi al problemei şi a stricat deverul- S-ar fi dus Chelu la sediul cuibului cu viespi agăţat de plasa de bani dacă n-ar fi auzit că se poate- De ce la Fătuloiu şi nu la altul- Probabil pentru că dosarele pe care le avea de rezolvat Chelu erau încă la subordonaţii comisarului care le tot flendureau de ani de zile fără să le înainteze la Parchet, la DIICOT  şi mai departe la Judecătorie. Refuzul milionului mi-a adus aminte de un banc conform căruia George Washington, primul preşedinte al Statelor Unite ale Americii, a primit într-o zi un individ care insista să-l vadă. După puţin timp individul a fost condus politicos la uşă şi i s-a spus să nu mai vină niciodată. Peste o săptămână se întâmplă acelaşi lucru cu alt individ, peste două săptămâni iar,  peste ceva timp din biroul lui Washington a ieşit un alt individ, dar de această dată  preşedintele îi căra pumni în spate şi şuturi în fund. Nedumerit, şeful de cabinet îl întreabă ce s-a întâmplat iar preşedintele îi răspunde că toţi indivizii pe care i-a văzut au încercat să-i dea mită. Nedumerit şeful de cabinet întreabă: „bine, bine de ce pe primii i-aţi condus frumos până la uşă, iar pe ultimul l-aţi scos cu şuturi din birou-” Washington i-a spus: ”Suma pe care mi-a oferit-o ultimul individ era atât de mare încât mi-a fost frică!” Eu nu zic că povestea dintre Fătuloiu şi Chelu ar fi fost ca în banc, dar zic că dacă eşti şef mare în poliţie şi ai un fiu care tocmai a terminat facultatea, dar care derulează afaceri barosane cu prieteni de-ai lui Chelu şi nu-ţi pui nici un fel de întrebare este de aşteptat ca mai devreme sau mai târziu prietenii fiului să apeleze la tată. În locul lor aş fi încercat cu o sumă mai mică! Cine ştie, poate n-ar fi fost scoşi din joc în şuturi! În altă ordine de idei nu ştiu cum de ditamai ministru secretar de stat se plânge cetăţenilor că l-au trădat ofiţerii de la economic. Ce ar fi aşteptat să-i prindă şi să-i pedepsească cetăţenii- După câte ştiu eu scurgerea de informaţii din interiorul unei instituţii cum este Ministerul Administraţiei şi Internelor are o denumire în codul penal şi dacă Fătuloiu vrea să cunoască abia acum harta criminalităţii economice din România înseamnă că trăieşte pe altă lume. Doar dacă ar fi citit presa vreo două zile şi ar fi avut cea mai completă hartă dacă într-adevăr dorea să salte câţiva derbedei botezaţi oameni de afaceri respectabili. Dacă în locul şleahtei de înalţi ofiţeri care patronează tot felul de afaceri  dubioase sub umbrela gradelor de pe umăr ar fi fost inventat un alt Eugen Alimănescu, Chelu n-ar fi avut curaj să treacă milionul de euro pe la nasul lui Fătuloiu. Din păcate Alimănescu, comisarul care în anii 1945, împreună cu 22 de tineri ofiţeri a constituit brigada „Fulgerul”, care a anihilat toate bandele de hoţi, derbedei, bandiţi etc. din Bucureşti şi care a dispărut înainte de vreme într-o împrejurare rămasă necunoscută şi azi nu se mai poate inventa. Metoda lui Alimănescu era foarte simplă, nu avea timp să trimită bandiţii în judecată pentru că de acolo scăpaseră de nenumărate ori. Bandiţii ca şi azi invocau ori intoleranţa la regimul de detenţie ori nu era încadrarea corectă. Aşa că mai bine-i făcea scăpaţi de sub escortă şi nu se zgârcea la gloanţe. Asta bineînţeles după ce erau somaţi regulamentar!