Nu-l cunosc pe Adrian Severin. Nu mai ţin minte activitatea politică a domniei sale de până la câştigarea europarlamentarelor. Îmi amintesc că am citit recent despre cât de bine este privit în Parlamentul European. M-am bucurat pentru el, mi-am zis: ”uite, dom'le, în sfârşit un politician român care-ţi vede de treabă şi care este apreciat pe plan internaţional”. Da, chiar aşa, mă gândeam că Severin este incoruptibilul ăla adevărat care îţi face treaba bine şi corect fără prea multe vorbe goale. Cam asta e tendinţa, în România. Şi de altfel peste tot. Să ai încredere în omul care vorbeşte puţin şi se îmbracă la costum.

Când am aflat despre scandalul cu Severin, nici măcar n-am ştiut de unde să-l iau. Habar n-aveam în ce partid e, darămite să cunosc detalii intime despre 'mnealui. Ba chiar am impresia că ziarul online în care am citit ştirea a prezentat cazul cu titlul ”Un europarlamentar român, acuzat că ar fi luat mită”. Nici măcar în titlul din Cancan nu a reuşit să se califice, săracul Severin.

Dar apoi l-am văzut la televizor şi m-am bucurat. M-am bucurat văzând că vorbeşte engleza puţin, foarte puţin, mai bine ca Ion Iliescu. Şi că se bâlbâie şi schimbă subiectul când este întrebat direct dacă a luat şpaga sau nu. Şi că dă vina pe toată lumea, mai puţin pe el. Şi că se jură că este o înscenare şi că el vrea să se facă dreptate. Da, astea sunt simptomele clare. Am recunoscut în el un adevărat politician român şi m-am bucurat să văd că teoria mea rezultată dintr-o generalizare stupidă despre aceştia nu a fost, încă, contrazisă. Mulţumesc, domnul Severin. Dacă vă dau ăia afară de la Parlamentul Euro, vă aşteptăm în al nostru. Aici vă potriviţi perfect.