Deci (ca să încep elegant), în primul rând, vreau să vă întreb unde am umblat eu la jumătatea lunii august. Retoric, desigur. Vă întreb pentru că atunci s-a petrecut un eveniment absolut excepţional pe piaţa gay-media românească: după ce eu şi alţi militanţi pentru dreptul omului de a-şi face publică adevărata identitate sexuală am insistat pentru asta, Dragoş Bucurenci a mărturisit, pe blogul propriu, că este bisexual. Acum trebuie clarificat ceva: la bărbaţi, nu există ”bisexual”. Odată ce ai făcut pasul acela, pasul înapoi, în care te-ai întors cu faţa la perete şi ai lăsat un bărbat să te iubească, nu mai poţi fi altceva decât homosexual. Dacă, prin absurd, te mai culci şi cu femei, eşti, eventual, un homosexual care o mai face şi cu femei. Vorba unui coleg specialist în domeniu: ”bisexual e acela care se gândeşte la femei în timp ce face sex oral unui bărbat”.

Dar, acum serios vorbind, pasul lui Dragoş Bucurenci (ca şi cel făcut deunăzi de Mircea Solcanu) mi se pare unul demn de toată lauda. De fapt, la asta se referea Brucan, în emisiunea lui Mândruţă în care a zis că mai trebuie să treacă 20 de ani. Era vorba de mentalităţi. Dacă oamenii au început să recunoască faptul că au altă orientare sexuală, înseamnă că mentalităţile au început să se mai relaxeze. Homosexualii nemărturisiţi trebuie să înţeleagă că pe oamenii inteligenţi îi deranjează să fie minţiţi în faţă, nicidecum faptul că ei se pupă cu bărbaţi.

Dacă tot au început mărturisirile, aşteptăm şi provincia. Ptiu, era să zic PRO TV-ul, că avem un client pe la ”Dansez pentru tine”. Să recunoaştem, miza pentru deconspirarea acestor persoane a fost întotdeauna imensă. Încă din primele zile de democraţie, lumea vrea să-i vadă daţi în vileag pe securiştii notorii.

mantzy.wordpress.com