Victoria dramatică a lui Băsescu, în prelungirile zilei de 6, îl lăsă pe Mihai Gâdea cu buzele la fel de umflate, dar şi cu un sentiment profund de derizoriu în suflet. După ce, în fiecare seară a primei luni de după alegeri, îşi afundase faţa în fundul dolofan al lui Voiculescu şi plânsese sfâşietor, cu sughiţuri, realizatorul TV îşi dădu seama că, dacă presa e alintată „a patra putere în stat”, atunci cu siguranţă nu i se spune aşa datorită lui. Ani de zile şi bani de hârtie colorată puşi în slujba detronării lui Băsescu fuseseră spulberaţi de un amărăştean de paparazzo care îl surprinsese pe Geoană la Vântu în portiţă, probabil în timp ce încerca să fotografieze doi câini care rămăseseră îmbârligaţi pe trotuarul opus. Sentimentul de slăbiciune care îl cuprinse la acest gând îl făcu pe Gâdea să se chircească puţin la pieptul protector şi păros al lui Sorin Oancea. Neştiind ce să-i zică, Oancea îl bătu jenat pe umăr şi-i dădu să citească o revistă de femei. Gâdea o răsfoi mai întâi cu reţinere, absent, dar nu trecu mult până începu să citească febril rubricile, cu mâini tremurânde şi ochi hămesiţi. „Evrika!”, urlă Gâdea în faţa revelaţiei şi, nebun de fericire, îl sărută pe Oancea pe gură. Fugi într-un suflet la colegul Mircea Badea şi-i spuse: „Bătrâne, am veşti senzaţionale! Nu suntem noi cei mai inutili jurnalişti de pe planetă! Uite!”. Şi îndesă în pectoralii bine definiţi ai lui Badea revista de femei, deschisă la un articol de la pagina de investigaţii, semnat de redactorul şef, cu titlul: „Află dacă te-a înşelat mirosindu-i chiloţii”. Bucuros nevoie mare, Badea îl îmbrăţişă pe Gâdea până îi pârâiră lui muşchii şi ăluilalt ochelarii, apoi plânseră amândoi timp de un sfert de oră. După ce îşi şterseră lacrimile de la gură cu hârtie igienică, Gîdea îl pupă pe obraz pe Badea şi-i spuse zglobiu: „Mă duc să-l anunţ şi pe Bendeac!”.

(va urma)