Mai puţin cunoscut chiar printre gorjeni, Antonie Mogoş este o personalitate importantă a culturii populare. Opera sa, mai multe case construite în stil tradiţional devenite exponate de muzeu, a stârnit atenţia specialiştilor şi aprecierea iubitorilor de artă populară. Dan Cismaşu, cercetător în cadrul Arhivelor Naţionale, prezintă această personalitate pentru telespectatorii  GORJ TV.

Un ţăran din satul Ceauru din judeţul Gorjul a ajuns celebru la începutul secolului al XX-lea după ce mai multe case construite de el au ajuns exponate de muzeu, una dintre ele regăsindu-se la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti iar alta în Gorj la Curtişoara. Specialiştii au descoperit un geniu popular care nu încetează să uimească, un creator care a transformat în artă tot ceea ce strămoşii săi îi lăsaseră.

Antonie Mogoş- ţăran, sculptor în lemn şi cantor bisericesc - s-a remarcat prin frumuseţea şi unicitatea casei proprii, din lemn, pe care a construit-o şi împodobit-o cu sculpturi realizate  de propriile-i mâini, într-un stil original, care nu a mai fost întâlnit în zonă. Chiar dacă a construit şi alte case, modelul stâlpilor făcut la casa lui nu a mai fost niciodată reluat la altele. După cum declară cercetătorul Dan Cismaşu, Casa Antonie Mogoş, construită   între anii 1875-1879, se află la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, iar faptul că valoarea sa e recunoscută la cel mai înalt grad, e dovedit prin locaţia aleasă pentru ea, aceasta fiind expusă, în expoziţie permanentă, într-o sală luminoasă a muzeului, fiind supranumită „Casa din casă”. O altă casă Antonie Mogoş, construită de acesta ulterior, mai modernă, cu etaj, dar tot din lemn, se află la Muzeul Arhitecturii Populare Curtişoara, secţie de etnografie a Muzeului Judeţean Gorj. Aici a fost aleasă şi locaţia pentru filmarea emisiunii.

Al Tzigara-Samurcaş scria despre Antonie Mogoş: „Cu banii agonisiţi prin ridicarea caselor prin satele vecine a ajuns să-şi clădească şi casa lui. Pe aceasta însă n-a făcut-o după porunceala altuia, ci după cum l-a tras pe el inima. Şi într-adevăr, a izbutit să o facă mai mândră decât toate celelalte: un giuvaer în felul ei. E nu numai cea mai frumoasă din toată regiunea aceea, dar, desigur, una din cele mai interesante din toată ţara. Aceasta e părerea tuturor acelora cari au văzut-o.”