După rezultatul recentelor alegeri prezidenţiale credeam că doar PSD-ul va fi bântuit de stafia schimbărilor radicale în urma cărora partidul să apară în faţa electoratului la viitoarele alegeri parlamentare ca nou nouţ.  Nu numai că am crezut într-o schimbare de personaje, dar am mizat şi pe o schimbare de mentalitate şi pe o repoziţionare mult mai la stânga decât pare acum. Se pare că m-am înşelat atunci când am gândit aşa dacă am în vedere recentele mişcări care tind să se reverse şi pe marginile celorlalte partide parlamentare chiar dacă deţin, să zicem, puterea.

Liberalii sunt şi ei traversaţi de fiorul guvernării mai mult decât al opoziţiei, mulţi lideri importanţi, mai ales dintre cei locali, exprimându-şi dacă nu dorinţa de intrare la guvernare măcar dezacordul unei alianţe cu PSD. Lui Patriciu, omul din umbra PNL, i s-a tulburat chiar şi mintea cea de pe urmă şi vrea cu orice chip mai degrabă o mezalianţă cu PSD decât o căsătorie onorabilă cu PDL, partid împotriva căruia n-ar avea mare lucru împotrivă în afară de cel ce-l bântuie de mult timp, Băsescu. PDL-ul pare instalat confortabil la guvernarea cu ungurii, dar de ceva timp se aud tot mai multe voci, în special de cei poziţionaţi în jurul preşedintelui, care acuză ori instalarea oligarhiei, ori domnia perpetuă a celor care prea s-au obişnuit să fie tot timpul miniştri. Vocile doresc sânge proaspăt în partid, doresc o răsturnare de poziţii în care ultimii veniţi să fie cel puţin egali cu mai vechii corifei ai partidului.

Liniştea şi pacea nu se observă decât la UDMR care indiferent cine este la putere îi ademeneşte la guvernare pentru că în 20 de ani s-a demonstrat că atunci când românii nu se mai înţeleg îi împacă ungurii, spre disperarea lui Vadim care şi el şi-a domesticit mesajul de când a deschis ochii în Europa. Partidul lui Voiculescu este pe care de dispariţie, ultima care părăseşte corabia fiind Daniela Popa, care a renunţat la tot pentru o funcţie într-un CA, chiar dacă bine remunerată. Motanul are toate şansele să fie înghiţit sau aruncat peste bord chiar de partidul căruia i-a dat o mână de ajutor, PSD.

Dacă la centru bătăliile abia acum se cristalizează având perspective de a se lămuri taberele la congresele pe care le vor ţine toate partidele, anul acesta la nivel local luptele se dau pe baricade. Liderii locali ai tuturor partidelor se zbat între influenţa locală prin acapararea posturilor care le sunt la îndemână şi perspectiva coalizării partidului la nivel de euroregiune. Administrarea ţării pe euroregiuni va obliga partidele să-şi schimbe şi ele structurile care să corespundă împărţirii administrative. În acest scop în interiorul lor se dau bătălii şi pe faţă şi pe dos pentru ocuparea postului în stafful euroregional al partidului, pentru acest ţel punându-se la bătaie tot felul de strategii care de care mai elaborate. Pentru cei iniţiaţi, actuala structură de partid va suferi schimbări în curând în aşa fel încât partidele vor avea conduceri la nivel de euroregiune şi la nivelul fiecărui judeţ.

Astfel în euroregiunea Sud-vest-Oltenia cei cinci lideri ai partidelor care conduc acum cinci judeţe vor trebui să-şi dispute postul de lider al regiunii, lucru care îi vor face pe actualii să arunce în joc tot ce se poate arunca într-o campanie internă de partid. La PDL, cel mai cunoscut lider din regiune, chiar dacă nu întotdeauna la capitolul stâlpul bisericii, este indiscutabil Ionel Manţog. Până la venirea sa în poziţia de lider al PDL Gorj, partidul nu putea aduna decât câteva procente nesemnificative, judeţul fiind declarat de mult timp roşu! La PSD liderul de la Dolj, Ion Prioteasa, poziţionat foarte aproape de Mircea Geoană se va bate pentru şefia regiunii cu liderul de la Olt, Toma care în condiţiile în care Geoană va pierde şefia partidului nu va mai avea nici o şansă de  câştig. Liberalii de la Gorj reprezentaţi de Ilie Morega vor fi sufocaţi cu siguranţă de cei de la Dolj catalogaţi ca lupii tineri ai regiunii chiar dacă nu cu mult timp în urmă şi-au furat arhivele, s-au dat în gât etc. Oamenii lui Vadim de la Gorj au cele mai multe şanse  să conducă structura euroregiunii de partid având în vedere faptul că procentul obţinut de ei la alegeri a fost întotdeauna peste aşteptări. Oricum viitoarele structuri euroregionale vor reaşeza partidele pe un altfel de făgaş, reaşezare care va traversa tot spectrul politic indiferent cum se poziţionează faţă de putere.