Parcă v-am mai zis. Mă calcă pe nervi biserica. Cât despre Dumnezeu, în legătură cu el mă mai gândesc. Azi vreau să vorbesc despre Biserică. Iar. Vă mai amintiţi când au făcut creştinii Învierea la malul mării, cu Preafericit în frunte- Sinistru, nu- Nudişti care-şi dau lumină unul altuia pe plaja din Vama Veche. Umflaţi în slip cu burta revărsată transformată în suport pentru ceara care cade din lumânări. Mă mir că n-a renunţat Teoctist însuşi le veşmintele-i împopoţonate ca s-o ardă rebel şi hipiot în candela goală alături de credincioşii machiţi. Mai ales că umbla vorba că i-ar cam plăcea.

Între timp, au apărut site-uri pe care te poţi ruga online. Bine, dacă te rogi gratuit, e degeaba. Nu şi se îndeplinesc. E ca pokerul gratuit, nu câştigi nimic. Dacă vrei cu adevărat ca dorinţele să-ţi devină realitate, trebuie să plăteşti. Îşi faci frumos un card VISA Electron şi transferi Domnului direct în cont. Dar cea mai nouă găselniţă este mutarea credinţei pe Facebook. Contul făcut de nişte popi cu preocupări mai lumeşti Sfintei Paraschiva a ajuns celebru. Iar credincioşii, aşa cum ne-au obişnuit, pun botul fără să se gândească a doua oară. Sute de babe care au păturile şi pozele de înmormântare bine puse în dulap şi zeci de tineri de la ţară iubitori de cele sfinte şi-au postat rugăciunile fierbinţi pe wall-ul moaştelor tămăduitoare. În fond, dacă tot e făcătoare de minuni, să facă şi pe internet, nu- De ce să se mai ducă mujicii tocmai pân'la Iaşi şi să-şi dea coate cu preacuvioasele-

În pericol să se stingă complet, ca orice tradiţie depăşită, biserica face eforturi hilare să rămână o forţă pe plan... Hm, chiar aşa, pe ce plan- Economic, aş zice. Dar merge orice altceva. Pe toate planurile. Bani şi încredere de la proşti să fie, că metode să le confiscăm, chipurile în numele lui Dumnezeu, sunt nenumărate.