Localnicii satului novăcean Sinteşti sunt mândri de biserica cea nouă. Începută tocmai din anul 2002, lăcaşul de rugăciune are de-acum acoperământ. Meritul nu aparţine, ca în orice comunitate, autorităţilor locale sau politicienilor trimişi în Parlamentul României de către voturile localnicilor. Deşi li s-a solicitat ajutorul de nenumărate ori, atât primăria, cât şi politicienii care reprezintă zona s-au declarat ba indisponibili, ba prea săraci pentru a sprijini ridicarea lăcaşului de cult. Aşadar, oamenii au mers din poartă- poartă pentru a strânge fondurile pentru bisericuţă.

Oricine merge către Rm. Vâlcea observă strălucind în partea stângă a  drumului, către Novaci, un acoperiş ca din poveste, pentru care numai oamenii din Sinteşti ştiu cu câtă greutate au adunat bănuţ lângă bănuţ. Fiecare din satele aparţinătoare Novaciului îşi au propria biserică, nu pentru că oamenii nu s-ar înţelege între ei, ci fiindcă distanţele între localităţi sunt destul de mari şi de greu de străbătut, mai ales de cei mai în vârstă. În plus, novăcenii respectă cu sfinţenie tradiţia conform căreia biserica trebuie să fie cât mai aproape de locul unde-şi au îngropaţi morţii pentru ca slujbele să ajungă până la ei.

Veche de 200 de ani

Vechea bisericuţă, de acum 200 de ani fără temelie stătea să cadă, iar ultimele reparaţii la pereţii din lemn au fost făcute acum mai bine de un secol. Încăperile joase şi mici nu mai sunt de ajuns pentru mulţimea de oameni care vin să asculte slujba de duminică. « Toate astea i-au făcut pe localnici să înceapă construcţia noii biserici », explică Ion Fumărelu, de loc din Sinteşti, care recunoaşte că ştie istoria vechiului lăcaş de la povestitori demult plecaţi în lumea celor drepţi.

La contribuţiile oamenilor s-au adăugat aportul subţire al Ministerului Cultelor şi al fostului primar, Ion Chiriac. De la bani la piatră, cărămidă, transport, mesele lucrătorilor veniţi tocmai din Moldova, oamenii au dat tot ajutorul pentru demararea lucrărilor. După puterile şi bunăvoinţa fiecăruia. Totuşi, materialele şi banii strânşi s-au terminat la finalul lui 2009. Deşi a strigat necontenit după ajutor, biserica a intrat în iarnă fără acoperiş. Cum, sub povara nămeţilor, deteriorarea construcţiei era mai mult ca sigură, reprezentanţii localnicilor din Sinteşti au bătut din nou la toate porţile pentru sprijin. Majoritatea uşilor au rămas închise, dar „s-au găsit şi oameni de omenie care au ajutat cum s-au priceput”, spune Gheorghe Andrei, locuitor al unui alt sat, Bălani, ale căror familii au sărit în ajutor bisericii din satul vecin. Şi oameni din Novaci au donat sume de bani, dar ajutorul decisiv biserica l-a primit de la Şantierul Naval din Drobeta Tr. Severin şi de la organizaţia judeţeană a PDL Gorj, unde - spun localnicii din Sinteşti - a fost de ajuns o singură bătaiă în uşă.

Multe jgheburi şi patru sute de coli de tablă din cupru au fost folosite pentru acoperiş, însumând peste o jumătate de miliard. Cele două cruci, turnate la şantierul naval, au fost ridicate pe o ploaie torenţială de către 5 meseriaşi care au urcat desculţi pe acoperiş, legaţi cu frânghii unul de celalalt. „Nimeni de la primărie nu şi-a murdărit picioarele ca să urce până la noi, să vadă măcar cum merg lucrările”, spune novăceanul Ion T.

Biserica din Sinteşti mai are ceva vreme până să fie gata. Încă nu e realizată instalaţia electrică, nu sunt montate uşile şi ferestrele, lipsesc tencuielile şi podeaua, dar localnicii sunt siguri că sfinţirea va avea loc anul acesta. Nu mai sunt bani, dar „ajutorul vine întotdeauna de la Dumnezeu, ca şi până acum”, este convins Ion Fumărelu, care nu va înceta să bată la uşi, chiar şi la acelea care au rămas mereu închise.