Campania electorală din această vară este prima finanţată 100% de stat. Va fi o campanie austeră, pentru că statul dă bani de afişe, ceva clipuri electorale şi cam atât. Competitorii sunt egali din acest punct de vedere. Fiecare candidat la postul de primar dintr-o comună, de exemplu, are dreptul să cheltuiască cinci salarii minime pe economie. Adică puţin peste cinci mii de lei. În campaniile trecute, erau candidaţi la comune care investeau milioane în campanie. Deloc întâmplător, unii dintre ei nu au terminat mandatul din cauza problemelor penale, că doar au încercat să-şi recupereze din bani publici sumele cheltuite cu lăutari, mici, bere şi ce au mai oferit electoratului.
Deşi campania este finanţată de stat, politicienii arată că nu se pot dezvăţa de obiceiurile trecutului. Cel mai important candidat al PNL la alegerile locale, Ludovic Orban, a fost nevoit luni să-şi anunţe retragerea din competiţia politică. Asta pentru că a cerut unui om de afaceri să dea 50.000 de euro la două televiziuni, care mai apoi i-ar fi asigurat prezenţa pe sticlă. Minutul este scump la o televiziune mare, iar banii alocaţi de stat abia ar ajunge pentru difuzarea a trei spoturi toată campania.
Interesant este că statul finanţează campaniile electorale, dar nici nu îi lasă pe candidaţi să completeze din resurse proprii. În aceste condiţii, campania va trece oarecum neobservată. Afişele pot fi lipite doar pe panouri, bannerele de pe stâlpi dispar, maşinile cu goarnă sunt interzise, spectacolele şi mesele electorale la fel. De brichete, pixuri, găleţi, nici vorbă. Cel puţin aşa ar trebui să fie, iar Orban ar trebui să fie un exemplu pentru cei care se gândesc să fenteze legea şi în acest an. Va fi o campanie plictisitoare, dar cel puţin nu vom mai avea primari cu datorii la sponsori sau care trebuie să îşi recupereze ilegal banii investiţi.