Când nu e cap e vai de picioare

Zilele trecute am văzut câţiva ţărani, botezaţi mici fermieri de către Guvern, uitându-se lung către lanul de orz care a prins deja culoarea ce vesteşte treieratul. Orzul lor era între un pogon de porumb şi altul de buruieni, iar jumătate era plin cu pălămidă deasă şi frumoasă. Unde nu era pălămidă crescuse o mândreţe de ciulini cu floarea mov spre violet aşa cum le place politicienilor să poarte ca să-i ferească de vrăji şi de nenorociri. Culoarea asta nu le-a purtat noroc şi ţăranilor din capul locului pentru că nu văd nici un proprietar de combină încumetându-se să le treiere orzul chiar şi pentru un preţ dublu. Şi-ar strica omul maşinăria şi n-ar face ocaua cât daraua. Aşa că şi ei îşi făceau socoteala că ies mult mai ieftin dacă bagă coasa în el şi adună snopii dintre ciulini, îi fac stog şi-i treieră-n arie bătându-i cu furca. Dacă n-o fi prea copt îi întind pe asfalt la strada mare, iar dacă o avea şi tăciune, îl spală-n albie şi-l usucă la soare că altfel nici curcile nu-l mănâncă. O sită, două, cât să dea la găinile adaptate bine la criză şi învăţate să-şi caute singură mâncarea în jurul casei, pe la vecinii mai avuţi. Mi-am adus aminte că citisem cândva că la Curtici un inginer fost şef de CAP a reuşit ca după înghesuiala din decembrie 1989 să-i convingă pe ţărani să nu distrugă ceea ce au creat sub domnia lui Ceauşescu ci să lase ce făcuseră deja şi să facă o altă împărţeală a recoltelor şi a profitului. Aşa a ajuns fostul CAP de la Curtici, Combinat Agroindustrial şi aşa au ajuns ţăranii proprietari de pământuri acţionari care împart un profit de câteva milioane de euro pe an. Tot de acolo vin zvonuri că un tractorist ar câştiga peste 2000 de euro, mai mult decât un director de la un complex energetic, cu o singură condiţie şi anume să facă dovada că poate conduce maşinăria nemţească care are în cabină aspect de automobil de lux. Dacă prima variantă a poveştii mele o puteţi vedea la tot pasul, în toată Oltenia şi în toată ţara, cea de-a doua mi se pare că este desprinsă dintr-un film ştiinţifico-fantastic, dar cu toate acestea se pare că este adevărată. Pentru că nici un ţăran nu crede până nu vede şi pentru că statul va fi din ce în ce mai puţin prezent în agricultura românească după ce  politicienii au dat legi care au distrus-o din temelii propun autorităţilor judeţene să facă excursii tematice la Curtici ca să poată şi ţăranii noştri să reinventeze roata… Pentru primarii obişnuiţi să se instruiască numai pe plaje însorite ar fi mult mai util un drum la Curtici unde ar avea şi ce să vadă şi ce să înveţe.  Dar pe cine mai interesează de soarta ţăranilor români?! Cred că pe nimeni şi când spun nimeni mă refer inclusiv la ministerul căruia ar trebui să-i pese de ei.

Vizualizări: 201

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: