Ministru Chiţoiu a aflat abia acum că are în portofoliu 57 de companii cu capital de stat  care sunt căpuşate. Domnia sa crede că o curăţare a acestora de căpuşe nu se mai poate face  ca pe vremea bunicii prin ungere cu untură, ci cu modelul Hidroelectrica, reorganizarea prin insolvenţă. Ministrul crede că acest model este singurul deocamdată în stare să revigoreze o companie cu capital de stat. Metoda căpuşării, mai mult decât adevărată, este practicată de 22 de ani şi au apelat la ea firmele tuturor partidelor care s-au aflat la guvernare. De ce au permis guvernările de toate culorile căpuşarea? Simplu, pentru că o parte din banii câştigaţi prin căpuşare se reîntorceau în campaniile electorale ale partidelor sau ale persoanelor importante din partide.

Nimeni nu-şi închipuie că un partid cheltuieşte într-o campanie electorală doar contribuţiile reglementate prin lege pe care le fac membrii de partid  sau donaţiile la vedere. După fiecare schimbare de guvern a urmat şi o schimbare de firme căpuşă care s-au aciuit pe lângă companiile de stat. S-au întâmplat şi cazuri când anumite firme foarte potente financiar au rămas pe post de căpuşă indiferent de culoarea guvernării şi asta numai pentru faptul că patronii, băieţi deştepţi, au cotizat la toate partidele pentru că nu se ştia cine va veni la guvernare după votul popular. Sponsorii partidelor sunt cei care fac legea la aceste firme ale statului, iar influenţa lor merge până acolo încât impun, aşa cum s-a şi dovedit, cine să fie ministru la cutare minister ca să nu mai vorbesc că nici măcar nu mai glumesc când vor să numească directori la firmele pe care le căpuşează….

Aşa zisa industrie de lobby care în America s-a legiferat de mult şi se şi impozitează la noi este clandestină, la negru, iar o parte din metodele pe care le foloseşte sunt taxate de codul penal. Până la urmă ar fi mult mai bine dacă „lobiştii” români ar fi scoşi la lumină şi am şti şi noi că o anume lege s-a făcut la presiunea cutărui concern care a plătit cutare sumă cutăriţei societăţi comerciale specializate pe cumpărarea de influenţă. Dar, revenind la uimirea care l-a cuprins pe ministru, nu pot să-mi închipui decât că în curând vom avea alte 57 de companii ale statului care vor intra în insolvenţă şi probabil toate vor fi administrate special de acelaşi mare  administrator judiciar, Remus Borza.

Sigur că filantropul Borza va primi pentru fiecare societate administrată câte 2000 lei, mai puţin decât portarul unităţii şi ne va uimi cu tupeul lui atunci când ne va anunţa că face acest lucru greu pentru bani aşa puţini pentru că este un mare patriot. La o vârstă  destul de fragedă pentru mega-afaceri, 40 de ani, Borza a adunat o avere fabuloasă care-i permite să fie persoană importantă în Marea Lojă Naţională Română alături de persoane publice foarte cunoscute şi de cele mai multe ori controversate. În afaceri fraţii masoni se trag unii pe alţii în aşa fel încât unui prăpădit de om cu idei, dar fără bani, nu-i rămâne decât locul de slujbaş. Nu-mi e ciudă decât că acum începe iar marea minciună de dinainte de fiecare campanie electorală, în care ni se va spune până la greaţă că pedelistele căpuşe sunt mult mai toxice decât pesedistele căpuşe, motiv pentru care ar fi cazul să le rotim.