Cât pe aici să rămână Germania cu sparanghelul necules. Nu ar fi ieșit nemții la muncă grea nici cu riscul să moară de foame. Noroc cu România, care și-a călcat în picioare toate ordonanțele alea militare, de tot râsul, de altfel, ca să trimită mii de oameni la muncă în Germania.

Da, în plină pandemie, în care nu avem voie să ducem nici gunoiul fără declarație pe proprie răspundere, s-a putut ca într-o singură noapte să plece sute de autobuze pline ochi cu oameni care să le culeagă nemților sparanghelul. Noaptea, ca hoții, cum s-ar zice. Că oamenii ăștia au stat apoi cu orele înghesuiți într-o parcare am văzut cu toții la televizor, că altfel nici nu am fi aflat ce se întâmplă. Vă imaginați că până și din localitățile aflate în carantină din Suceava au plecat zeci de oameni?

Au trecut câteva zile de atunci, acțiunea de exportare a forței de muncă a continuat, ceva mai discret, și nicio autoritate publică nu a explicat cum a fost posibil să scoatem mii de oameni din țară în plină pandemie, doar ca să nu li se strice nemților sparanghelul și să nu își rupă ei spatele culegându-l.

Cei mai mulți dintre oamenii plecați la muncă au spus că vor putea pune deoparte 1.500 de euro pe lună și se așteaptă să stea acolo două luni. Prea bine nu știau nici ei, pentru că li s-a spus că vor semna contractele când vor ajunge la ferme. Dacă li se vor reține banii de avion, dacă li se vor opri mai mulți bani ca până acum pentru casă și masă, nimeni nu știe. Oamenii ăștia vor fi fără apărare în următoarele luni, pentru că nici să vină acasă nu le va fi prea ușor.

Întrebarea este: dacă acești oameni revin în țară peste două luni, cine le plătește carantina? Cum cine? Noi toți. 14 zile de carantină x 300 de lei pe zi cazare și masă, plus paza militarizată, plus testarea, plus convoaie organizate până la centrele de carantină din fiecare județ, una peste alta s-ar putea să ne coste de la buget 1.500 de euro revenirea fiecărui muncitor român plecat zilele trecute să culeagă sparanghelul din țara lui Merkel. Țară pe locul al treilea în Europa la numărul de infectări. La mii de oameni, înseamnă milioane de euro. Dacă mai vine careva bolnav, dacă își mai contaminează prietenii, alți bani, poate și vieți. De ce? Pentru că pe nemți nu îi ține spatele să se aplece după sparanghel sau președintele Iohannis are probleme cu coloana?

Românii plecați la muncă vor sta în barăci, câteva zeci în fiecare cameră, riscul infectării este uriaș, dar guvernanții noștri au descoperit brusc drepturile omului, dreptul la muncă. Și noi, acasă, nu avem dreptul nici să trecem strada fără tâmpeniile alea de declarații, gândite de niște milițieni uitați de vremuri prin Ministerul de Interne.

Mai nou, cer și italienii câteva mii de muncitori sezonieri, că nici lor nu le place munca, atâta vreme cât la ei ajutoarele sociale sunt mai mari decât salariile primite de români. Vedem dacă s-o putea, că președintele nostru nu este italian.

O să spuneți că oamenii care au ales să plece nu aveau din ce trăi în România. Or fi și cazuri din astea, deși acum sunt și ferme din România care plătesc bine sezonierii, dar nu-i găsesc. Mulți dintre cei plecați spuneau însă că au un loc de muncă, am văzut chiar o secretară, un profesor de chitară și așa mai departe, care spuneau că săptămânile muncite în Germania le asigură un trai mai bun. Nu supraviețuirea.

Până la urmă, fiecare își poate alege cum vrea să își trăiască viața și la ce riscuri se supune. Dar nu este normal să o facă pe banii noștri, a celor care alegem să stăm în casă, la recomandarea unui președinte și a unui ministru de Interne care schimbă regulile atunci când interesele o cer. Interesele Germaniei.