În timp ce România e zguduită de ieșirea deloc fericită din criză, ieșire manifestată prin sărăcie lucie, foamete, creșterea infracționalității și omor cu călcat în picioare la promoții, țările civilizate își găsesc, ușor-ușor, subiecte mai light și mai nepolitice.

Dacă londonezii s-au adunat cu zecile de mii în Trafalgar Square s-o pună de-un karaoke în grup pe ”Hey, Jude”, americanii rămân totuși în sfera vag politică și publică o fotografie pe care o numesc îngrijorătoare cu Barack Obama. Surprins cu un cadru apropiat din profil, acesta pare să aibă o cicatrice pe scalp care îi pornește din creștetul capului și se termină undeva deasupra urechii drepte. După nenumărate speculații făcute de pasionații de teoria conspirației, aceștia s-au oprit asupra a două variante: ori a fost operat pe creier, ori a fost răpit de niște extratereștri care i-au implantat ceva în creier și acum îl controlează cum vor. Să recunoaștem, această a doua teorie este mai incitantă și chiar ar putea fi folosită pentru a explica minciunile gogonate ale politicienilor noștri din timpul campaniilor. De partea cealaltă, oamenii autodeclarați cu picioarele pe pământ dau două explicații pentru poza respectivă: ori e o eroare a frizerului, ori pur și simplu e din cauza modului în care cade lumina. În orice caz, rămâne îngrijorarea sinceră a celui mai important popor din lume pentru modul în care-I stă părul primului om în stat. Nu cumva asta vă trezește amintiri?

Când mi se mai întâmplă să văd imagini cu Băsescu din perioada șuvițată nu-mi vine să cred cum a putut președintele unui stat membru UE (mă rog, nu știu exact dacă eram membri pe vremea aia) să poarte o asemenea stupizenie pe chelie. Știu că e nițel tardiv, dar aș fi avut, în buna tradiție a conspirațiilor americane, câteva explicații pentru ce se petrecea în capul președintelui: ori era într-o constantă operație pe creier cu whisky, ori frizerița la care se tundea pe vremea aia era o extraterestră de pe planeta Badhairday, unde toți cei care se tund normal sau cu gust sunt pedepsiți prin tăierea capului, nicidecum a părului.

Ehei, ce vremuri! M-a și lovit nostalgia. Unde-s momentele alea frumoase când adversarii politici și votanții rivalelor se luau de șuvița lui Băsescu, de înălțimea lui Boc, de prostia lui Geoană sau de presupusa homosexualitate a lui Năstase? Nu, dom’le, acum avem probleme mai importante. Dar măcar așa putem fi sigur când ieșim cu adevărat din criză: când o lăsăm mai moale cu foametea și cu bolnavii care mor prin spitale și începem să ne preocupăm mai serios de ideea unei schimbări de look a primilor oameni din stat.