Până să-mi petrec, acum ceva timp, o zi în Mamaia/Constanţa, aveam impresia că Bucureştiul e chintesenţa nesimţirii româneşti. Până să văd doi ţigani (îmi pare rău, nu sunt rasist, dar asta erau) parcându-şi Mercedesul pe o alee pietonală (!) din satul de vacanţă din Mamaia, în faţa terasei la care s-au aşezat să bea un cico şi, atenţie, lăsând uşile limuzinei deschise ca să se audă mai bine manelele date oricum la maxim, credeam că cei mai detestabili cocalari sunt în capitală. Dar nimic nu avea să mă convingă mai mult că Bucureştiul e un leagăn al civilizaţiei (dar ce zic eu leagăn, un parc de distracţii al civilizaţiei) faţă de Constanţa decât o călătorie de un sfert de oră cu un autobuz local, de la satul de vacanţă la gară. Mai întâi, au venit controlorii. Controloarele, de fapt, care erau, arguably, cel mai prost îmbrăcate babe din autobuz. Nu judec oamenii după cât de prost se îmbracă, voiam doar să subliniez că n-am detectat vreo urmă de uniformă (asta dacă nu cumva plasa de Real face parte din uniforma RATC), toate păreau venite de la cumpărături (şi poate chiar erau). Doamnele au început să controleze turiştii (era clar că majoritatea-s turişti) de bilete, în condiţiile în care autobuzul era arhiplin. Au urmat obişnuitele certuri (mult mai ca la uşa autobuzului decât în Bucureşti), controloarele au strigat şoferului să nu deschidă uşa din spate, blocând, astfel, în autobuz, câţiva cetăţeni posesori de bilete care voiau să coboare, cetăţenii respectivi (localnici) şi-au exprimat nemulţumirea înjurând, iar doamnele controlor i-au înjurat şi ele mult mai plastic, ca să nu rămână cumva datoare. În tot acest timp, cinci hoţi de buzunare (da, aţi auzit bine, CINCI) operau în autobuz aparent la vederea tuturor, mai puţin a victimelor. Una dintre ele, un moş, a sesizat că i s-au furat banii din buzunar, a strigat şoferului să oprească maşina să-l ducă la poliţie, timp în care hoţul a aruncat banii pe jos, zicându-i moşului “uite, îţi scăpaseră”. La următoarea staţie s-a deschis uşa din faţă şi cea de la mijloc, permiţându-le hoţilor să coboare şi să fugă într-un mod civilizat, nu şi a treia uşă, continuând să-i ţină în autobuz pe cetăţenii pomeniţi mai sus. De menţionat că în cele două-trei minute de scandal, în care moşul l-a luat de guler pe hoţ, hoţul l-a ameninţat că-l bate şi un alt hoţ a intervenit pentru a-i despărţi, controloarele şi-au văzut de treabă şi nici nu au întors capul, ba chiar au avertizat câţiva călători mai cu spirit civic să nu se bage, oferindu-le câteva detalii care au lăsat impresia că îi cunoşteau pe hoţi. În fine, autobuzul a ajuns la gară, iar o doamnă controlor ne-a dat la toţi o amendă de 10 RON, noi fiind nouă oameni (mă rog, cinci, de fapt, că ceilalţi patru aveam bilete). Când am auzit cu cât ne-au amendat m-am simţit jignit şi am strigat după ea: “haideţi, doamnă, noi venim dă la Capitală să ne faci ‘mneata de râs cu amenzi de astea de rahat-! Păi cum o să mai apărem noi în faţa prietenilor noştri de acasă cu o amendă de 100 de mii la nouă oameni la activ- Alooo, nu vă faceţi că n-auziţi! Unde plecaţi-! Bă, spuneţi-i lu’ Mazăre că mă *** pe Constanţa lui!”