Deseori mă trezesc din somn transpirat leoarcă, deschid laptopul şi mă întreb cum trăiau oamenii timizi şi complexaţi înainte de a se inventa internetul. Cum trăiau ”păreriştii” de profesie, cei care erau absolut convinşi că au ceva de spus şi că vocea lor trebuie ascultată, pe vremea când nu puteau să comenteze liber şi anonim din confortul propriei cocini. Cum trăiau bugetarii şi corporatiştii care nu aveau altceva de făcut decât integrame când voiau s-o frece la serviciu. Cum trăiau adolescenţii care voiau să se masturbeze de cel puţin opt ori pe zi în absenţa youporn-ului. Pentru toţi cei de mai sus, dar şi pentru mulţi alţii, internetul a venit ca o binecuvântare. Şi, încă de la apariţia lui, oamenii care se pricep la internet fac tot ce pot ca să le asigure timizilor, onaniştilor, complexaţilor, paranoicilor, narcisiştilor şi leneşilor un mediu accesibil şi atrăgător în care să-şi investească dacă nu bani, măcar o mare parte din timp.

În tot mozaicul de activităţi cu care să-ţi pierzi timpul pe care şi-l oferă internetul, reţelele de socializare ocupă, fără îndoială, un loc fruntaş. Pentru că hi5-ul sau Facebook-ul înglobează perfect câteva atribute esenţiale care le fac interesante pentru fiecare profil de utilizator descris mai sus. Facebook-ul însuşi tinde să devină un internet al internetului. Când intri pe facebook ai chat (deci socializare), ai poze ale altora (deci ţi-e satisfăcută pofta de bârfă şi voyeurism), ai jocuri (chiar şi poker!), ai teste stupide (vouă nu vă e dor de alea din Bravo?) şi, mai presus de toate, ai libertate totală în a-şi da cu părerea, ba chiar să o faci pe ”peretele” din camera unor prieteni, sau a prietenilor unor prieteni.

Am fost azi să văd The Social Network, filmul despre istoria Facebook-ului, care altfel e foarte bun. Dar personajul din el e de-a dreptul fascinant. Mark Zuckerberg, un student timid şi urâţel de la Harvard, a pus bazele Facebook-ului şi a devenit miliardar în dolari la 22 de ani. Pare complicat, dar credeţi-mă că nu e deloc aşa. Totul e să te gândeşti la ce-ţi doresc să vadă pe internet cei din categoriile pe care le-am descris eu mai sus şi, apoi, să ştii şi nişte programare. Din păcate, eu nu ştiu programare, aşa că nu aveţi decât să mă credeţi pe cuvânt.

mantzy.wordpress.com