Nu vă calcă un pic pe nervi femeile care scriu? Serios acum, fără cea mai mică urmă de misoginism: nu vi se pare că mereu încearcă să se dea altcineva sau altceva decât sunt? Ei, o fata pe care o cunosc a publicat în Revista Kamikaze următorul text, care mi-a plăcut atât de mult încât o să-i ofer spaţiul meu în Pandurul. Fie că suntem sau nu de acord cu ea, textul a făcut vâlvă şi merită apreciat pentru limbajul frust şi fără ocolişuri.

”Salut, mă cheamă Amalia şi sunt o femeie normală. Ţin cure de slăbire, iau Nurofen Forte când îmi vine ciclul, mi-o trag la întâmplare când mă îmbăt, plâng de sare cămeşa de pe mine la filmele de dragoste şi vorbesc foaaarte mult la mobil. Cine vă spune că astea nu sunt lucruri normale, vă minte. Văd tot felul de jurnale scrise de femei pe internet. Unul e de curvă, unul de tocilară, mai multe de poetesă neîmplinită şi încă şi mai multe de femei care încearcă să scrie ca nişte bărbaţi. Când văd asemenea porcării, mi se face ruşine că posed vagin. O femeie normală este mult mai complexă şi mai interesantă decât toate arhetipurile astea plicticoase. Am folosit greşit cuvântul ‘arhetip’? Foarte posibil. De fapt, habar n-am ce înseamnă, dar îmi place foarte mult cum sună şi nici nu mă gândesc să-l caut în DEX. Cam asta ar face o femeie normală.

Lucrez într-o firmă mare. Foarte mare. Cea mai mare. Aţi intrat toţi în contact cu produsele ei la un moment dat. E o firmă mare în care se întâmplă, în general, stupizenii. Directorul de la HR face sex pe ascuns cu o contabilă şi crede că nimeni nu bănuieşte nimic (deşi ştim toţi), un important şef de departament este homosexual şi câteodată, la petreceri, îi place să se îmbrace în femeie, şi alte chestii de genul ăsta. Femeilor cu jurnal despre care vă vorbeam mai sus li s-or părea fabuloase. Mie mi se par nişte căcaturi şi cred că se întâmplă peste tot.

Alte lucruri complet banale despre mine care s-ar putea să vă intereseze: am o alergie la tampoane interne şi cereale (nu neapărat în ordinea asta), mi-am rupt de trei ori piciorul stâng, sunt obsedată că la un moment dat o să fac cancer la sân sau leucemie, m-am culcat cu câţiva tipi care apar pe la televizor şi ador vodca în combinaţie cu sucuri făcute (chipurile) din fructe de diverse culori.

Aş putea să fac din toate prostiile astea care mi se întâmplă mari evenimente despre care să scriu. Să transform orice întâmplare minoră din viaţa mea într-un mare subiect şi să vă dau impresia că microuniversul meu îi spune meridianului Greeenwich cât e ora exactă. Dar n-o s-o fac. Voi scrie aici doar despre lucrurile care vă interesează cu adevărat. Vă zic în episodul doi despre ce anume, da? Hai, pup!”