Încă de când am intrat eu în lumea asta frumoasă (pe dinafară) a presei, şefii discutau pe la colţuri despre Roşia Montană. În scandalul de la Roşia Montană sunt două sfere de influenţă: RMGC, compania care vrea să stârpească munţii din zonă ca să scoată aurul şi untul din ei, şi ONG-urile aşa-zis ecologiste. Nu ştiu dacă vreuna din tabere este de bună credinţă. La nivel global, aş zice că nu. Sunt, desigur, şi într-o parte şi în alta, oameni sinceri atunci când susţin sau se împotrivesc unei exploatări în zonă. Cert este că ambele tabere sunt puternic susţinute financiar şi oamenii din spatele lor investesc efort şi mai ales bani în convingerea jurnaliştilor că ei au dreptate. Discuţia din redacţiile de bună credinţă se poartă astfel: ”oare să acceptăm reclamă de la ăştia-”. În redacţiile ordinare, banii nici măcar nu vin sub formă de publicitate. Acum, nu am trecut eu prea des pe la orele de deontologie, dar un lucru ştiu clar: când iei bani sau accepţi cadouri despre care ştii că sunt menite a te încuraja să ţii partea sursei de provenienţă în public, eşti, în funcţie de valoarea mitei, ori un pişcotar, ori un şpăgar. Şi nu, nu contează că tu crezi sincer în acel lucru. Din momentul în care ai acceptat să fii plătit ca să crezi în el, sinceritatea ta e irelevantă. Recent, un grup de jurnalişti şi blogări au fost trimişi în Noua Zeelandă pe banii RMGC, chipurile ca să vadă cum sunt minele de acolo. Normal, doar n-o să se fi dus ca să vadă munţii spectaculoşi în care s-a filmat Lord of the Rings. Totul e cu atât mai greţos cu cât evenimentul este public şi pişcotarii de lux recunosc că da, se duc în capitala rugby-ului pe banii RMGC. Unii chiar au adoptat tactica jemanfişistă de umilinţă totală, în speranţa că vor auzi oftaturi de apreciere. Gen Zoso, care declară simplu: ”plec cu tura a doua de pişcotari.” Nici măcar nu e în primul avion, deci.

Eu nu mă pricep nici la aur, nici la munţi, aşa că nu am nici o părere în cazul Roşia Montană. Nu-s nici capitalist înfocat, care vreau să se facă locuri de muncă în locul pădurilor, nici ecologist fanatic, care plânge când strivesc buldozerele iarba. Aştept să apară şi o a treia entitate: cea a nehotărâţilor. Să-mi dea şpagă ca să nu fiu sigur. Să-mi zică: ”băi, puţă, hai că te ducem în Brazilia dacă promiţi să scrii că nu ştii ce să zici despre exploatarea de la Roşia Montană.”

mantzy.wordpress.com