România trăieşte de mai mult timp după o perdea de fum pe care o trag politicienii când încolo, când încoace, arătându-ne o ţară care ar putea fi normală dacă n-ar fi populată cu români. O judecătoare din Bucureşti l-a pus în libertate pe Sorin Ovidiu Vântu pe motiv că puşcăria nu are o cameră dotată special pentru handicapaţi şi arestatului îi vine greu să se adapteze condiţiilor normale unui loc de  detenţie. Să vezi şi să nu crezi! Păi, când s-a inventat puşcăriile nu s-a gândit nimeni că până şi handicapaţii din România o să se apuce de fărădelegi. Puşcăria nu e hotel, nu trebuie să fie dotată cu cale de acces conformă cu nu ştiu ce hotărâre a CE. Puşcăria este loc de detenţie unde infractorii sau cei bănuiţi că ar fi încălcat legea ispăşesc pedepse privative de libertate. Lui Vântu nu i s-au putut asigura condiţii speciale, dar cred că problema se poate rezolva rapid. Pentru că actul normativ care reglementează activitatea persoanelor cu handicap prevede că pentru anumite boli ce se încadrează în lege statul trebuie să plătească însoţitor persoanei aflate într-o situaţie dificilă propun ca Vântu să rămână în arest şi să-i fie “alocat” însoţitor prietenul său Popa, aflat şi el în  detenţie care să-l ajute la treburile ”casnice” pe care le execută încarceraţii în puşcărie. Munca pe care o va executa în folosul “iubiţelului” să fie considerată muncă în folosul comunităţii pentru că ce altceva reprezintă Vântu decât o comunitate jefuită la drumul mare! Citeam pe un forum un comentariu la care subscriu din toată inima. Un cititor, uimit de decizia judecătoarei, care este o premieră în practica judiciară românească, a propus ca statul român să acorde un milion de euro unei societăţi comerciale care să amenajeze într-o noapte o cameră specială pentru un handicapat. Să aibă televizor pentru handicapat, chiuvetă pentru handicapat, wc pentru handicapat, telefon pentru handicapat etc. Dacă  Bugetul este sărac mă încumet să mizez pe o donaţie publică gen “daţi un  leu pentru handicapatul meu” numai şi numai să nu mai ştiu în veci de existenţa acestui individ care a reuşit să demonstreze public că legea este doar pentru proşti. Celălalt coleg al Vîntului, Ilie Cezar, arestat şi el în acelaşi dosar cu şeful său a fost pus în libertate de aceeaşi judecătoare numai pentru faptul că are studii superioare şi la data comiterii faptei era încadrat în câmpul muncii cu carte de muncă.! Asta în condiţiile în care Ilie Cezar nu era încarcerat pentru că ar fi lucrat la negru şi nu ar fi avut studii superioare. E ca la nebuni! Un control psihiatric ar trebui să fie efectuat şi judecătorilor care activează la alte instanţe decât cele supreme. Sau să ni se facă nouă, milioanelor de cetăţeni, un control de specialitate pentru că uneori cred că noi nu suntem pe treaba noastră!