Sunt fascinat de benzinării. De noile benzinării. Ultimele trei cadouri pentru amici le-am luat din benzinării, după ce-am alimentat. Bere sau suc n-am mai cumpărat de mult din altă parte. Ziare sau reviste de asemenea. Cu cât maşina se transformă într-o prelungire aproape organică a corpului uman, benzinăriile se metamorfozează şi ele în magazine în care găseşti de toate. Supermarketuri unde poţi umple şi rezervorul, dacă vreţi. Şi, desigur, dacă aveți cu ce. Nu hypermarketurile sunt principala ameninţare a micilor magazine de cartier. O cană, o sticlă de vin, un tirbuşon, un lubrifiant, o carte, o ciocolată bună, 30 de beri, un maimuţoi de pluş, o minge, șosete. Cam astea sunt chestiile pe care le-am cumpărat din benzinării, în ultime vreme. În curând, cred că vor băga și mâncare. Și atunci s-a zis cu piețele și celelalte ifose. Suntem oameni grăbiți, vrem fast food-ul în PECO, laolaltă cu dușul, baia și, dacă se poate, și ceva sex opus.

Nici măcar nu-mi dau seama dacă ăsta e un lucru bun. Sunt captiv în eterna ipocrizie a omului care folosește produse de ultimă generație pe care, în același timp, le disprețuiește. Am nostalgia benzinăriei de pe vremuri. Benzinăria aia tipic americană pierdută undeva în mjilocul deșertului, de-a lungul șoselei. Benzinăria în care nu găsești decât benzină, motorină și (cel mult) prezervative și ceva de ostoit setea. Altfel, o să încep să cred că benzina se scumpește atât de repede (și într-o logică atât de independentă de prețul barilului de petrol) tocmai din cauză că PECO-urile s-au transformat în niște mici Carrefour-uri. Luxul la îndemâna tuturor. La naiba, știu chiar și oameni fără permis care-și fac cumpărăturile în PECO!

Patriciu e un geniu, eu v-am spus. Pierde el bani într-o veselie și investește în toate prostiile, dar uite că cu benzina i-a ieșit. Acum nu trebuie decât să mute mic.ro-urile în stațiile Rompetrol și va mai avea bani de investit în vreo trei trusturi de presă.