Durerea resimţită o dată cu dispariţia unei personalităţi din lumea muzicii se regăseşte în poeziile unui gorjean din Bubbeşti-Piţic. Dorel Dobre, „poetul de la ţară”, aşa cum se autointitulează, a surprins în versurile sale jalea unei lumi întregi, marcată de dispariţia lui Michael Jackson sau a vedetelor autohtone Mădălina Manole sau Laura Stoica, care au pierit subit, lăsând oamenilor întreaga lor creaţie.

Dorel Dobre a muncit o viaţă întreagă la Cariera de la Jilţ, dar întotdeauna a avut o înclinaţie spre poezie şi spre desen. Prin creaţiile sale doreşte să ajungă la sufletul omului, să impresioneze. Sursa sa de inspiraţie pentru realizarea poeziilor este viaţa satului, politica şi dezbaterile televizate. „Dacă mă inspiră ceva fac o epigramă. Mă inspir din viaţă. Eu am făcut un fel de poezie modernă”, relatează acesta. Şi alte personalităţi marcante ale culturii româneşti precum Maria Lătăreţu, Maria Apostol, Filofteia Lăcătuşu, Ion Dolănescu sau Gheorghe Dinică au fost evocate în versurile sale. „Doresc să doneze aceste poezii caselor memoriale. Eu scriu pentru toţi. I-am dedicat o poezie chiar şi unui băiat de 17 ani care s-a spânzurat”, menţionează Dorel Dobre. La moartea lui Michael Jackson, Dorel Dobre scria: „S-a stins un idol/ S-a pierdut încă un star/ În lume e doliu planetar!” Starul pop este văzut de gorjean ca un om simplu transformat în megastar. „Micul negru a devenit star, un înger între oameni”, reiese din poemul închinat regelul pop. „Pe mine m-a impresionat viaţa lor. Ele fac parte din viaţa noastră. Dacă piere o vedetă arta rămâne. Eu caut să duc în continuare ceea ce au lăsat ei, să dăruiesc prin artă. Prin poemele mele urmăresc să ajung la sufletul omului. Dacă reuşesc acest lucru eu simt cea mai mare fericire. Chiar doresc să public şi o carte care să cuprindă toate poemele mele. Banii pe care o să-i strâng din carte vreau să îi donez copiilor”, afirmă Dorel Dobre. Îndurerat de ceea ce s-a întâmplat cu bebeluşii de la maternitatea din Giuleşti, gorjeanul a compus un poem în care este surprinsă durerea mamelor.  „De multe ori îmi pare rău de cineva care moare, dar totul e trecător. Şi pentru bebeluşii care au murit la maternitate am scris. O să scriu până trec dincolo. Arta este viaţa mea”, mai menţionează Dorel Dobre.

Primul poem, la moartea mamei sale

Primul poem a fost scris în ziua în care a murit mama sa, în anul 2008. „La plecarea mamei mele am compus prima poezie. Am citit-o la biserică şi tot satul a plâns. În acest fel am ajuns la sufletele oamenilor, am produs emoţie, lacrimi. Atunci m-am gândit că poate sunt predestinat să scriu pentru persoane dispărute”, afirmă acesta. Dar nu numai poeziile sale relevă starea prin care trece poetul, ci si desenele sale. „Este un fel de grafică oltenească. Este tradiţia populară îmbinată cu viaţa de zi cu zi. Mie mi-a plăcut arta de mic şi cred că dacă arta nu reprezintă viaţa, aceasta nu relevă nimic. Arta trebuie să se adreseze inimii, sufletului şi minţii omului şi eu la rândul meu scriu din adâncul sufletului”, spune Dorel Dobre.