E rău cu rău, dar mai rău e fără rău

În ultimul timp s-a tot vehiculat ideea că România a rupt sau este pe cale să rupă acordul cu FMI. Tot mai mulţi politruci dau exemplul Ungariei şi al premierului Orban, care a avut sânge în instalaţie şi a trimis acasă Fondul. Am văzut o oarecare frenezie la politicienii din opoziţie, în speţă la Ponta, care-şi freacă mâinile de satisfacţie când spune că e musai s-o rupem cu Fondul că nu e drept să fim sclavii lui, că nu e bine să se amestece în treburile noastre, că să fie schimbat şeful delegaţiei că nu ne mai place intransigenţa lui Franks, că românii ar ducea-o mai bine dacă n-ar fi Fondul călare pe noi, că ei dacă ar lua puterea ar dezlega sacul cu bunătăţi confiscat de Fond. Ce mai una, alta FMI este un fel de holeră care a dat peste România, iar reprezentanţii lui un fel de vampiri care sug sângele bietei noastre ţărişoare. Singurul pe care l-am auzit expunând consecinţele plecării FMI a fost Cristian Diaconescu, de altfel unul dintre cei mai ezitanţi politicieni, care a atras atenţia celor care  huiduiesc FMI că plecarea acestuia ar însemna în scurt timp falimentul statului. Falimentul înseamnă că statul nu va mai putea plăti nici pensii, nici salarii şi nici arieratele de care se tot vorbeşte şi care apar în fiecare zi ca ciupercile după ploaie imediat cum se simte că s-a făcut rost de un ban în plus. Păi şi dacă statul nu are bani ce face- Face privatizări forţate în condiţii de criză adică la un hal de preţ pe care şi-l doresc cei ce stau cu ochii pe ce a mai rămas, adică pe sistemul energetic. Cel mai înfocat duşman al FMI este de departe Patriciu acompaniat de Ponta. Plecarea Fondului i-ar asigura lui Patriciu un alt tun şi anume trecerea în buzunarul său a Romgaz şi Transgaz care după câţiva ani ar ajunge tot la ruşi, acolo unde a ajuns şi Petromidia de fapt. De ce vrea Ponta să plece Fondul- Pentru că mentorul său care l-a făcut preşedinte de partid, Năstase, este cel care i-a asigurat lui Patriciu o păsuire de 10 ani a datoriilor pe care trebuia să le plătească atunci când a cumpărat Petromidia şi pentru care acum statul român se judecă ca la uşa cortului cu kazahii care nu vor să le mai plătească! Neadoptarea legii pensiilor, a salarizării şi a bugetului pe anul 2011 sunt premize clare de spargere a acordului cu  FMI.  Despre Fond se pot spune multe lucruri, unele chiar urâte de tot, dar problema pentru noi constă în faptul că nu putem să ne administrăm singuri şi corect finanţele lucru demonstrat în decursul celor 20 de ani. Cum facem rost de câte un bănişor cum dăm fuga să-l cheltuim şi pe urmă ne plângem că nu avem mălai în sac! Eu nu spun că „sfinţii“ de la FMI au făcut biserici pe unde au trecut dar nu pot să remarc faptul că politicienii români indiferent de ce culoare sunt ei şi-ar dori şi în ceasul al doisprezecelea, când suntem cu apa la gură, să mai ciupească ceva. Metoda patentată este deja cunoscută: întotdeauna se invocă relansarea economică. Care relansare măi frate, că din industria românească n-a mai rămas nimic nedistrus! Dacă distrugeţi şi sistemul energetic pe fruntea noastră va scrie pentru totdeauna SCALAVI! Alegerile din 2012,  se vor face cu FMI-ul  în coasta noastră. Să vedem cine mai are curajul pomenilor!

Vizualizări: 158

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: