E început de criză. Lucrurile sunt rele şi vor fi mult mai rele. Unele lucruri. Dar să privim zecimea plină a paharului. Eu cred că criza poate îndrepta unele chestii. De exemplu, poate rezolva, măcar parţial, problema incompetenţei. La câţi şomeri cu copii de crescut, rate de plătit şi amante de întreţinut vor fi, românii se vor vedea nevoiţi să înceapă să se priceapă la chestii. La chestiile pentru care sunt plătiţi, cel puţin. Doctorii vor şti să opereze, şoferii să conducă şi sudorii să sudeze. Imaginaţi-vă cum ar fi să trăiţi într-o ţară în care fiecare îşi vede de treaba la care se pricepe.

Strâns legat de primul aspect, vine al doilea: şefii inutili cu salarii de mii (uneori zeci de mii) de euro sunt specie pe cale de dispariţie. Manageri cu titulaturi pompoase, directori cu sarcini inexistente, consultanţi impostori cu costume scumpe, toţi vor deveni brusc, în noua lumină a banului, absolut dispensabili. Şi îşi vor petrece restul zilelor pe canapea, în chiloţi găuriţi şi maieuri scorojite, întrebându-se cum de reuşiseră să păcălească pe toată lumea până atunci.

O altă parte bună este aceea că idioţii vor suferi mult mai tare decât oamenii decenţi. O, da! Horoscopul tâmpiţilor nu arată deloc bine pentru următorii ani. Tâmpiţii ăia care şi-au cumpărat apartamente de 150 de mii de euro în condiţiile în care ei câştigau doar 400 pe lună. Sau ăia care şi-au luat Q7 ca să meargă cu el pe contrasens fără teama că s-ar putea lovi la cap dacă dau peste ceva sau cineva. Sau ăia care şi-au cumpărat/construit blocuri mizând pe faptul că vor (re)vinde apartamentele cu o sutică bucata. Moartea va sta pe şezlong cu coasa sub cap şi le va râde în nas micilor investitori. Ca şi noi, ceilalţi, de altfel.

Dar cea mai bună parte ştiţi care va fi? Serviciile. Nu vom mai avea noi bani, ce-i drept. Dar şi când vom hotărî să ne bucurăm de munca altora, ne vom simţi nababi. Taximetriştii vor deveni aproape politicoşi, ţărănoii. Te vor trece şi strada cu taxiul pentru 2 lei, cu tot cu bacşiş. Asta cu ceasul pus, desigur. Funcţionarii publici vor avea zâmbete forţate pe faţă şi se vor preface că le face plăcere să te servească. Iar noi o să ne aplecăm suav spre gaura nemiloasă care îi separă de lume şi o să le şoptim: “deci se poate şi aşa, ‘tu-vă-n ***!”. Ameninţate de dispariţia totală, pizzeriile de rahat îţi vor aduce pizza cu 25 de minute mai devreme decât au promis, nu când s-a răcit deja, ca până acum. Frizerii te vor bărbieri şi inghinal, gratis, din partea casei. Vânzătorii de la non-stop vor fi răbdători, corecţi şi îşi vor face o operaţie ca să nu mai doarmă niciodată. Îţi vor da restul chiar şi-n monede mici şi se vor bucura ca nişte câini hămesiţi dacă le laşi ăia 50 de bani pe tejghea. Iar prostituatele, prostituatele se vor întrece în promoţii. Vor opera reduceri atât de mari încât se va ajunge la a te plăti ele prima dată, numai ca să te convingă că fac orice fără să comenteze, doar-doar te vei întoarce şi vei marca banul a doua oară.

Da, o să ne fie rău de criză. Dar unora o să le fie mult mai rău. Şi asta, vorba unui prieten, înseamnă să fii fericit: să-ţi fie mai bine decât celor din jurul tău.

www.mantzy.wordpress.com