Franţa ne duce grija!

După ce Franţa s-a opus cu înverşunare aderării noastre la spaţiul Schengen a umblat zvonul aproape oficial că Sarkozy ar fi fost supărat că n-a câştigat nimic din proiectul de construire a reactoarelor nucleare de la Cernavodă. Atunci am crezut că doar o glumă scoasă la înaintare ca să acopere neputinţa noastră de a ne alinia pretenţiilor europene, dar cu trecerea timpului încep să cred că orice zvon are un sâmbure de adevăr. O ştire care a circulat zilele trecute pe toate agenţiile de presă coroborată, ca să mă exprim aşa, cu vizita ministrului de externe în Franţa, vizită menită să armonizeze relaţiile glaciale dintre cele două ţări, îmi confirmă că zvonul acela era mai mult decât un zvon. Autorităţile române au livrat rapid presei informaţia conform căreia Franţa cea supărată, prin reprezentanţii săi la Bucureşti, ne-a propus un parteneriat pentru relansarea sectorului energetic. Francezii propun 10 soluţii de dezvoltare a sectorului energetic românesc, care cuprind printre altele accesul transparent pentru operatori la gazele din producţia internă şi actualizarea standardelor de performanţă energetică pentru construcţiile noi. Măsurile propuse de francezi sunt grupate într-o altfel de strategie denumită „Cartea Albă a energiei”. Dincolo de prevederi care se subscriu Protocolului de la Kyoto prin care ţările semnatare s-au angajat să reducă emisiile de CO2 treptat în aşa fel încât până în 2020 să ajungă la 20%, „Cartea“ are câteva puncte esenţiale de care sunt interesaţi operatorii din domeniul distribuţiei de gaze naturale. Cum ar fi GDF Suez Energy România, subsidiară a unui grup fraco-belgian. Cea mai mare durere a lor este legată de accesul tuturor operatorilor la gazele din producţia internă mult mai ieftine decât gazul din import în condiţiile în care 70% din consumul de gaze este asigurat din producţia internă. Cu alte cuvinte, dacă se va permite accesul la gazele româneşti atunci operatorii vor micşora facturile la gaze care în ultimii ani au crescut cu procente îngrijorătoare. În ultimii doi ani, preţul gazelor a crescut cu nu mai puţin de 25%! O altă măsură care ar trebui transpusă în practică este legată de comasarea instituţiilor care au atribuţii de reglementare în domeniul energiei într-o singură entitate precum şi comasarea responsabilităţilor statului care acum este dispersată în patru ministere. Creşterea aportului energiei din surse regenerabile care ar trebui să ajungă la 30% din consumul brut până la sfârşitul anului 2012 se va face în acelaşi timp cu scăderea ponderii energiei din cărbune, lucru care a şi început deja, dacă avem în vedere închiderea minelor aşa-zise nerentabile, operaţiune care va continua şi în viitorii ani conform scrisorii de intenţie a Guvernului către FMI. Refacerea sistemelor de  termoficare urbane precum şi refacerea instalaţiilor de cogenerare este o altă cerinţă impusă de Cartea Albă. Numai că, pentru toate aceste lucruri autorii documentului cer măsuri şi legislaţie clare, valabile pe termen lung şi care să   asigure mediului de afaceri, dispus să investească în centralele termice şi sistemele de distribuţie a energiei termice, certitudinea că investiţia lor nu va fi pusă în pericol. Până la urmă simplificarea şi stabilitatea legislativă nu le face rău nici românilor chiar dacă aceştia nu vor fi investitori. Presupunând că toate aceste cerinţe vor fi satisfăcute prin transpunerea lor în proiecte, presupunând că multe din aceste proiecte ar fi câştigate de investitori francezi, presupunând că viitoarea coaliţie guvernamentală nu va schimba nimic din strategia energetică şi nici din priorităţile României, presupunând că vom avea bani să finanţăm aceste lucruri mă întreb atunci dacă Franţa ar mai fi atât de vehementă când e vorba să intrăm în te miri ce formulă europeană! Lăsând toate acestea la o parte, trebuie să amintim că şi noi ştim că sistemul energetic românesc este haotic, şi noi ştim că energia din surse regenerabile trebuie să crească ca pondere în energia consumată, şi noi ştim că energia din cărbune va fi limitată din cauza faptului că producătorii nu vor putea să se încadreze în limitele de poluare, şi noi ştim că minele de cărbune au fost şi vor mai fi închise şi noi ştim multe, dar la ce ne foloseşte?!

Vizualizări: 126

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: