Când vine vorba de obiceiuri urâte, turnătorii şi fumătorii mi se par la fel de condamnabili. E drept, primii făceau rău altora, iar ceilalţi îşi fac (excluzând fumatul pasiv) rău lor. Dar e, totuşi, un rău gratuit. Am tras de câteva ori din ţigară şi nu reuşesc să înţeleg cum se poate apuca lumea de fumat. E scârbos şi, în plus, e deja de notorietate faptul că e un viciu extrem de periculos. Tolerez fumătorii, dar nu-mi plac. Dacă vreţi să fumaţi ceva mişto şi inofensiv, încercaţi iarba. E vrăjeală că e interzisă.

Altfel, deşi în oraşele civilizate nu mai există de mult locuri de fumat, observ că acest obicei prost are încă resurse nebănuite, izvorâte, desigur, din gravitatea dependenţei. Spre exemplu, Monica Tatoiu declară, într-un interviu acordat recent cotidianului Puterea, că tatăl ei, doctor, i-a pus ţigara şi paharul de băutură în mână de mică. Sub articol (l-am citit pe internet) erau materiale mai vechi pe aceeaşi temă. Într-unul din mai 2010, Monica Tatoiu se plângea că a fost diagnosticată cu cancer la 23 de ani şi că boala a recidivat. Nu trebuie să fii Sherlock Holmes ca să-ţi dai seama că alcoolul şi nicotina consumate de la vârste fragede pot avea repercusiuni nedorite de acest gen.

Dar, repet, nu cancerul ar trebui să ne sperie, atunci când ne gândim să ne apucăm de fumat. Mult mai periculos şi mai iminent este ridicolul situaţiei. Mentalităţile nu pot evolua decât într-un singur sens: fumătorii vor fi priviţi mai rău decât nişte beţivi. Măcar alcoolul te face să te simţi bine, asta e demonstrat.