După ce l-a analizat atent pe Băsescu, Ponta s-a gândit că nu ajungi preşedinte de ţară dacă nu eşti puţin impertinent şi deplasat. Aşa că a declarat tam-nesam că Băsescu îşi căuta o sticlă ”pe jos” când l-a vizitat el la Cotroceni. Asta după ce colegul din conducerea USL, Crinache, îl făcuse pe Băselu direct beţiv, cu câteva zile înainte. Eu cred că mă pot hazarda să afirm că şi lui Antonescu, respectiv Ponta, le place foarte mult sticla, ţinând cont că sunt mereu pe ea, la diverse emisiuni.

Lăsând la o parte polisemiile, n-am nici o îndoială că lui Băsescu îi place, într-adevăr, să bea. Aşa cum lui Crin îi place să doarmă până târziu şi să nu muncească. Aşa cum lui Ponta îi place să fie marionetă. Aşa cum lui Dan Voiculescu i-a plăcut să toarne şi acum îi place să fie pupat în dos. Aşa cum lui Paul Păcuraru îi place să se filmeze. Aşa cum Robertei Anastase nu-i place să numere. Aşa cum lui Marian Vanghelie nu i-a plăcut şcoala. Aşa cum lui Ion Iliescu nu-i place Dumnezeu şi capitalismul. Cum Elenei Udrea îi place luxul. Cum lui Vadim Tudor îi place delirul. Cum lui Remeş îi plac caltaboşii. Cum lui Botiş îi place de nevastă-sa. Cum lui Agathon îi place de Năstase. Cum Noricăi Nicolai nu-i place oglinda. Cum lui Emil Boc nu-i place înălţimea. Cum regelui Mihai nu i-au plăcut nemţii.

De fapt, avem politicieni perfecţi? Avem pe dracu. E drept şi că nu există oameni perfecţi, sau cel puţin aşa se spune. Dar parcă reprezentanţii noştri prea sunt o sumă a tuturor defectelor noastre. Ştiţi bancul cu cetăţeanul care duce un amărât de cal la târg şi, întrebat despre cal de un potenţial cumpărător, spune că nu e bun nici la tras, nici la arat, nici la alergat? ”Şi atunci de ce-ai mai venit cu el la târg?”, se interesează omul. ”Ca să-l fac de râs”, zice proprietarul ridicând din umeri. Probabil aşa şi noi, când am pus ştampila: i-am votat pe ăştia ca să-i facem de râs.