Iartă-i, Băse, că n-au ştiut ce zic!

Oricât ar protesta d'alde Pleşu, fotbalul rămâne fenomenul social cu cea mai mare influenţă asupra, cel puţin, a bărbaţilor români. Împrumutăm cu toţii expresii din fotbal, fie din limba de lemn a comentatorilor, fie din cea de bâtă de baseball a galeriilor. Locurile comune împrumutate de la fotbal ne sunt atât de familiare şi ne par atât de bătătorite încât şi-au pierdut de mult sensul puternic peiorativ, ba chiar suburban, pe care îl au în ochii neiniţiaţilor. În comparaţie cu înjurăturile intrate în vocabularul uzual de pe stadion, banalul ”pe ei, băieţi, pe mama lor”, de exemplu, este cel mai politicos şi mai simpatic îndemn pe care o să-l auziţi vreodată la un meci.

”Ieşi afară, javră ordinară!” e şi ea o scandare la fel de comună. Se strigă fără patimă, aproape calm şi dintr-un sentiment ciudat de datorie, atunci când un fotbalist de la adversari se dă lovit şi întârzie meciul, schimonosindu-se de durere pe gazon. De obicei, imediat după ce trişorul este gratulat cu apelativul ”javră ordinară”, hâtrii din tribune îşi întorc atenţia către băieţii cu targa, pe care îi zoresc să-l ridice cu încurajarea ”luaţi-l, bă, şi puneţi pământ peste el!”.

Faptul că poliţiştii şi jandarmii, care îşi petrec, săracii, meciurile cu faţa la public, neavând voie să întoarcă măcar capul spre teren, au împrumutat nu doar aceste scandări, ci şi mirajul inocenţei lor, nu mă miră deloc. În fond, poliţaii nu sunt tocmai nişte mari oameni de litere care să ştie să detecteze vulgaritatea în exces din nişte fraze pe care ei le aud zilnic, poate chiar de mai multe ori pe zi. Pur şi simplu li s-a părut că sună bine şi că se potriveşte situaţiei respective. Mă îndoiesc sincer că ”javră” ar ascunde cumva vreo dorinţă de revoluţie sau de anarhie. Nu sunt ei atât de rafinaţi. Doar că, purtaţi de dezumanizarea mulţimii (vezi Gustave Le Bon) şi de pasiunea momentului, nu şi-au dat seama că tocmai i s-au adresat preşedintelui cum n-au îndrăznit, în ani de presă hazlie, nici Badea, nici Dana Grecu, nici Sorin Roşca Stănescu şi cred că nici Serghei Mizil. 

mantzy.wordpress.com

Vizualizări: 208

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: